Cangurul de copac trăiește în zonele Australiei cât și în insulele care se găsesc pe lângă acestea.

Aceste macropode au o abilitate dezvoltată de-a lungul timpului de a se cățăra în copac, iar trupul lor s-a adaptat cu timpul pentru a se sprijini cât mai bine, dar și pentru a sari.

Curios este faptul că această varierate de cangur poate să atingă o viteză destul de mare atunci când se deplasează pe sol. Coada lor lungă îi ajută să își mențină echilibrul corpului, iar piciorușele din față le oferă forța pentru a se cățăra, fiind foarte puternice.

Deosebirea dintre cangurii de copac și cei comuni este că primii au gheare mai lungi care îi ajută să fugă printre copaci. În plus, aceștia își pot mișca și independent picioarele din spate, pe când cangurii normali nu.

Spre deosebire de alți canguri care pot trăi în grupuri mari, cei de copac sunt animale singuratice, astfel încât numai în perioada de împerechere se alătură altor membri din specia lor.

După naștere, puiul de cangur arboricol (aceste specii dau nastere la un singur pui) poate să se urce singur în marsupiul mamei, însă acesta va sta acolo cel puțin un an. Chiar și după ce nu mai stă în marsupiul mamei, ci pe lângă ea, puiul de cangur arboricol va continua să se hraneasca cu lapte de la mama sa. Duăa ce termină alăptarea, mama îl mai ține încă un an și jumatate lângă ea.

În ciuda faptului că nu s-a putut stabili cât trăiește un cangur în sălbăticie, cu exactitate, se pare că în captivitate el poate să trăiască chiar și până la 20 de ani.