Coloana sonoră aleasă de cancelarul german demisionar pentru parada militară sugerează un oficial „neexplorat”. Angela Merkel și-a pus cetățenii în situația de a se întreba cât de bine o cunosc, de fapt, pe cea care i-a guvernat timp de 16 ani, după ce a ales un cântec al uneia dintre cele mai non-conformiste artiste din țară. Este vorba despre punk-rockerul Nina Hagen.

Angela Merkel urmează să își rămas bun de la militari în curtea din fața Ministerului Apărării german, joi seară, scaunul acesteia urmând să fie ocupat de social-democratul Olaf Scholz. Ceremonia va fi mai discretă decât de obicei din cauza restricțiilor impuse de coronavirus. La eveniment vor participa doar 200 de invitați.

La fel ca predecesorii săi, Angela Merkel a fost autorizată să solicite trei cântece care să fie interpretate de o fanfară în timpul paradei militare. Dacă Gerhard Schröder și Helmut Kohl au ales pentru această ocazie, printre altele, melodii convenționale - „My Way” a lui Frank Sinatra și „Oda bucuriei” a lui Ludwig van Beethoven -, una dintre alegerile lui Merkel a pus pe jar nemții.

„Nu pot să mă conformez”/„Vreau să câștig și eu”

Cancelarul demisionar a ales un prim imn creștin din secolul al XVIII-lea, un indiciu al educației sale ca fiică a unui pastor protestant și al identității religioase a partidului său, Uniunea Creștin-Democrată (CDU) pentru parada militară. Este vorba despre „Großer Gott, wir loben Dich (n.r. Sfinte Dumnezeule, Îți lăudăm numele)”.

A doua sa alegere a fost „Für mich soll's rote Rosen regnen (n.r. Ar trebui să plouă cu trandafiri roșii pentru mine)” de Hildegard Knef, un cântec melancolic despre ambiția adolescenței și aroganța juvenilă, sugerează deja o sclipire ironică în ochi, totuși.

„Trebuia să mă conformez, să mă mulțumesc”/„Oh, nu pot să mă conformez, nu mă pot mulțumi, întotdeauna vreau să câștig și eu”, spun versurile.

Cântecul ales de Angela Merkel a lăsat Germania uluită

Piesa care i-a făcut pe comentatori să caute subtexte și mesaje ascunse este, însă, „Du hast den Farbfilm vergessen (n.r. Ai uitat filmul color)” a Ninei Hagen.

Înregistrat pentru prima dată în 1974 într-un stil schlager convențional, cântecul a fost un hit în topurile pop din Germania de Est înainte ca Hagen să emigreze de cealaltă parte a Cortinei de Fier, unde s-a cufundat în subculturile londoneze și a devenit cea mai importantă figură punk din Germania de Vest a anilor 1980.

Dar chiar și îmbrățișarea identității sale est-germane este o mișcare necaracteristică lui Merkel, pe care țara sa a cunoscut-o în cea mai mare parte a celor 16 ani la putere, când rareori și-a adus în prim-plan educația estică.

Ce mesaje ascunde cântecul ales de cancelarul demisionar

Cântecul, ale cărui versuri au fost scrise de Kurt Demmler, reprezintă o lamentație furioasă care îl admonestează pe Michael, prietenul lui Hagen, pentru că a luat doar un film alb-negru în vacanța lor pe insula Hiddensee. Ca urmare, se plânge ea, „nimeni nu va crede cât de frumos a fost aici”.

Deși nu a fost cenzurat de stat, cântecul a fost înțeles de admiratorii săi din acea vreme ca o critică ascunsă a republicii socialiste și a cotidianului său gri și monoton, unde filmele color erau o marfă rară.

Unii comentatori au speculat că Angela Merkel ar fi înțeles piesa într-un stil mai modern - un urlet de frustrare față de bărbații care neglijează să își facă treaba cum trebuie. Decizia cancelarului demisionar ar putea fi privită, potrivit speculațiilor, și ca o lovitură de adio din partea lui Merkel către colegii ei bărbați, relatează The Guardian.