Andrei Pleşu: "Ajung la vârf, în România, oameni care încă nu s-au născut"

Guvernul, ICR şi inflaţia de ciocoi noi. Eseistul a vorbit pentru EVZ despre toate aceste subiecte

Andrei Pleşu - alături de care s-au aflat Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu şi Gabriel Liiceanu - a fost gazda unei seri antiaforisme în cadrul evenimentului Humanitas intitulat "Joia linguriţelor". În exclusivitate pentru EVZ, eseistul a explicat de ce are loc "o mică «revoluţie culturală»". EVZ: Ce ar trebui să facă guvernul României ca să nu vă mai saboteze, aşa cum scriaţi într-un editorial? Andrei Pleşu: Să nu mai fie aşa prezent, să îşi vadă de treabă cu discreţie. Într-o ţară normală, Guvernul este o instituţie care lucrează neinvaziv, fără tapaj, fără scandal. Un guvern normal este un guvern de care uiţi... Un guvern care se transformă într-un show permanent nu este un guvern normal. Dacă se vor decide să revină la obligaţiile, la răspunderile lor, la problemele îngrozitor de complicate şi de urgente pe care le avem, o să mă bucur să revin şi eu la proiectele şi preocupările mele. Deocamdată nu sunt semne. Aţi spus la un moment dat că afirmaţia lui Constantin Rădulescu- Motru - "Ciocoiul nu are o ocupaţie anume rezervată pentru sine" - este valabilă şi azi. Cine sunt ciocoii noi? Este inflaţie. Este plin. Suntem, după definiţia lui Rădulescu-Motru, într-o adevărată indigestie de ciocoi adică de indivizi care nu ştiu să facă nimic, care nu s-au distins în nicio profesiune specifică, dar care decid asupra celor care au ce să pună pe masă în meseriile lor. Eu am tot spus-o şi o tot repet: sunt uimit să văd că ajung la vârf, în România, oameni care încă nu s-au născut. Oameni care încă nu au nimic consistent de oferit, care nu au făcut dovada niciunei înzestrări, a niciunei "realizări" profesionale. Anonimi, persoane fără curriculum, fără chip. Nu ştiu de unde îşi extrag energia şi tupeul de a se căţăra. Este posibilă varianta "cultură fără politică"? Este posibilă. În vremuri normale, lucrurile nu se amestecă neapărat. E o prejudecată că tot omul, toată suflarea trebuie să fie anexată, clipă de clipă, politicului. E adevărat că sunt momente în istoria unei ţări în care politicul e invadator, e inflaţionar şi ţi se cere să dai curs dimensiunii cetăţeneşti a existenţei sale. Dar asta nu înseamnă că angajarea politică e o obligaţie. E un drept al fiecăruia, uneori e o datorie, dar se poate face cultură şi făcând abstracţie de politică, dacă politica o îngăduie, dacă e la locul ei. Din păcate, uneori, politica tulbură lucrurile în aşa fel încât face imposibilă viaţa destinsă a spiritului. În asemenea momente, politica devine toxică. Mă tem că tocmai traversăm un asemenea moment. CITIŢI ŞI:

• Andrei Pleşu: "Puiu Haşotti e de o ireversibilă proastă creştere"
• Andrei Pleşu: "Actuala conducere a ţării nu dă doi bani pe cultură"

NOTĂ: Comentariile la acest articol vor fi publicate după moderare. Orice referire licenţioasă va duce la ştergerea comentariului.

Surprize în drumul spre Grecia. Taxe ascunse și amenzi pentru turiști

Viața la bloc. Ce pățești dacă ți se strică centrala