Guvernul, ICR şi inflaţia de ciocoi noi. Eseistul a vorbit pentru EVZ despre toate aceste subiecte
Andrei Pleşu - alături de care s-au aflat Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu şi Gabriel Liiceanu - a fost gazda unei seri antiaforisme în cadrul evenimentului Humanitas intitulat "Joia linguriţelor". În exclusivitate pentru EVZ, eseistul a explicat de ce are loc "o mică «revoluţie culturală»". EVZ: Ce ar trebui să facă guvernul României ca să nu vă mai saboteze, aşa cum scriaţi într-un editorial? Andrei Pleşu: Să nu mai fie aşa prezent, să îşi vadă de treabă cu discreţie. Într-o ţară normală, Guvernul este o instituţie care lucrează neinvaziv, fără tapaj, fără scandal. Un guvern normal este un guvern de care uiţi... Un guvern care se transformă într-un show permanent nu este un guvern normal. Dacă se vor decide să revină la obligaţiile, la răspunderile lor, la problemele îngrozitor de complicate şi de urgente pe care le avem, o să mă bucur să revin şi eu la proiectele şi preocupările mele. Deocamdată nu sunt semne. Aţi spus la un moment dat că afirmaţia lui Constantin Rădulescu- Motru - "Ciocoiul nu are o ocupaţie anume rezervată pentru sine" - este valabilă şi azi. Cine sunt ciocoii noi? Este inflaţie. Este plin. Suntem, după definiţia lui Rădulescu-Motru, într-o adevărată indigestie de ciocoi adică de indivizi care nu ştiu să facă nimic, care nu s-au distins în nicio profesiune specifică, dar care decid asupra celor care au ce să pună pe masă în meseriile lor. Eu am tot spus-o şi o tot repet: sunt uimit să văd că ajung la vârf, în România, oameni care încă nu s-au născut. Oameni care încă nu au nimic consistent de oferit, care nu au făcut dovada niciunei înzestrări, a niciunei "realizări" profesionale. Anonimi, persoane fără curriculum, fără chip. Nu ştiu de unde îşi extrag energia şi tupeul de a se căţăra. Este posibilă varianta "cultură fără politică"? Este posibilă. În vremuri normale, lucrurile nu se amestecă neapărat. E o prejudecată că tot omul, toată suflarea trebuie să fie anexată, clipă de clipă, politicului. E adevărat că sunt momente în istoria unei ţări în care politicul e invadator, e inflaţionar şi ţi se cere să dai curs dimensiunii cetăţeneşti a existenţei sale. Dar asta nu înseamnă că angajarea politică e o obligaţie. E un drept al fiecăruia, uneori e o datorie, dar se poate face cultură şi făcând abstracţie de politică, dacă politica o îngăduie, dacă e la locul ei. Din păcate, uneori, politica tulbură lucrurile în aşa fel încât face imposibilă viaţa destinsă a spiritului. În asemenea momente, politica devine toxică. Mă tem că tocmai traversăm un asemenea moment. CITIŢI ŞI:
- Andrei Pleşu: "Puiu Haşotti e de o ireversibilă proastă creştere"
- Andrei Pleşu: "Actuala conducere a ţării nu dă doi bani pe cultură"
NOTĂ: Comentariile la acest articol vor fi publicate după moderare. Orice referire licenţioasă va duce la ştergerea comentariului.
Recomandările noastre
