sursa: arhivă EVZ Ţepari cu ochii pe terenurile complexului sportiv
În total, Pablo Cortacero a băgat în Dinamo, din toată suma promisă, mai puţin de 400.000 de euro. Adică, mai puţin decât a băgat fostul patron, Negoiţă. Şi, fapt de notat, mai puţin decât au adunat suporterii pentru a păstra licenţa clubului.
De altfel, aceşti bani este un fel de a spune că „i-a băgat”, pentru că îi poate recupera foarte uşor. Dinamo a concesionat o parte din drepturile tv, în contul acestei sume. Cu alte cuvinte, spaniolii nu au investit nimic. Nici măcar un euro.
Acum, Cortacero a ajuns la fundul sacului şi spune că nu mai are bani. De fapt, încearcă să lămurească pe cine stă să îl asculte că banii nu erau ai lui, ci ai unui fond de investiţii. Iar patronii acelui fond de investiţii s-au supărat şi nu au mai băgat mâna în buzunar, când au văzut ce salarii mari se oferă la Dinamo. Păi când s-au stabilit salariile, tocmai acesta a fost şi motivul strigătelor trâmbiţelor şi surlelor: că la Dinamo sunt salarii mai mari decât la FCSB. Patronii fondului de investiţii, să fi aflat abia acum că li se risipesc banii pe nişte jucători care nu au valoare?
Ne puteți urmări și pe Google News
Acum, Pablo Cortacero este plecat în Spania, să caute alţi investitori. Dar nu poate veni cu banii că nu-l lasă pandemia. În cazul în care nu vor fi achitaţi banii, Dinamo riscă să intre în faliment cel mai târziu la primăvară. Iar clubul, aşa răpciugos cum este acum, să-i revină din nou lui Negoiţă.
Care Negoiţă, antreprenor, are o poftă nebună de construit. De construit în mijlocul Bucureştiului, că la blocurile şi vilele pe care le are către A2, la Popeşti Leordeni, nu se pot deschide geamurile din cauza duhorii de la „Protan” Glina.
Am fi vrut să nu avem dreptate. Din păcate, realitatea se pare că este cea pe care am intuit-o noi încă de la început, în primul material despre jaful de la Dinamo din evz.ro. Clubul este interesant nu pentru performanţe sportive. Este interesant pentru rechinii imobiliari, care vor terenul din Ştefan cel Mare, în mijlocul Bucureştiului, cu toate utilităţile pe el, cu transport în comun şi gură de metrou la doi paşi.
Povestea cu spaniolii care vin să facă din Dinamo, Real Madridul Estului, se înscrie, aproape sigur, în această linie. Încă o tentativă ca, sub pretextul că se investeşte în club, să i se ia baza materială. Care, în ciuda repetatelor încercări şi tertipuri de până acum de a fi ciordit, încă mai aparţine statului.
Recomandările noastre
