"The Beaver", cu Mel Gibson şi Jodie Foster, şi "The Tree of Life", cu Brad Pitt, - mult aşteptat de organizatorii Festivalului - s-au dovedit eşecuri monumentale.

Regizorul texan Terrence Malick a vrut să realizeze un film despre viaţă, moarte, iubire, familie, copilărie, istoria omenirii, totodată personal şi universal, microscopic şi masiv, intim şi epic. N-a reuşit decât s-o dea în bară la scară mare şi să producă momente reuşite, dar nu un film. Dialogul e aproape inexistent în "The Tree of Life", dar există voice-over generat de două personaje care vorbesc pompos, abstract şi mereu în şoaptă - de parcă regizorul ar fi vreo divinitate! Caietul de presă te informează că povestea se desfăşoară simfonic, realitatea fiind că vreun fir narativ lipseşte cu desăvârşire.

Producătorul Grant Hill susţine că Malick şi-a inventat propriul limbaj cinematic, numai că în cazul de faţă nu reuşeşte să articuleze nimic în el. Faptul că regizorul s-a sfătuit cu oameni de ştiinţă pentru a se prinde cum stau lucrurile cu "the big bang theory", că l-a folosit pentru efecte speciale pe Douglas Trumbell ("2001: O odisee spaţială") – da, dincolo de Brad Pitt în rolul de tată şi de Sean Penn în acela de fiu al celui dintâi, lungmetrajul mai conţine şi dinozauri.

Pentru rolul copiilor au dat probe 10.000 de puşti, ceea ce arată cât de mult timp şi eforturi s-au făcut pentru un eşec de proporţii. <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/DlYYreuK8vo" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Mel şi castorul lui

Dubla câştigătoare de Oscar Jodie Foster aduce la Cannes în afara Competiţiei "The Beaver", pe care l-a şi regizat şi în care şi joacă alături de Mel Gibson. Sunt căsătoriţi şi au doi băieţi, dar tatăl familiei, Walter Black (Gibson) cade într-o depresie incurabilă: nici pastilele, nici psihologii, nici cărţile de selfhelp nu reuşesc să o vindece. Doarme non-stop.

După ce nevasta îi îndură depresia ani de zile, ajunge în stadiul în care îl dă afară. Walter descoperă într-o pubelă o păpuşă în formă de castor care îi schimbă viaţa. Cine vrea să vorbească cu Walter vorbeşte cu Castorul dotat, din motive de neînţeles, cu un accent britanic.

"The Beaver" este un hibrid aproape extraterestru. Pe de o parte, povestea familiei are un aer hollywoodian de banalitate placidă, cu poveste de dragoste la pachet, cu reuniri şi cu dialoguri care rezolvă totul demne de un sit-com.

Pe de altă parte, relaţia dintre bărbat şi păpuşă deţine potenţial pentru un film în cheie absurdă. Nu există chimie între Foster şi Gibson, iar puseurile umoristice ale filmului nimeresc constant pe lângă ţintă. <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/DOSOWNS3jts" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

"Este un film despre un castor depresiv care are o păpuşă Gibson" PETRE BRADSHOW, cronicar de film britanic Doi favoriţi la Palme d’Or

Până acum, hiturile festivalului de la Cannes sunt un film mut şi unul despre imigraţie. Cel dintâi este "The Artist" de Michel Hazanavicius. Subiectul, filmat la Hollywood, este soarta actorului George Valentin (Jean Dujardin), star al filmelor mute pe care publicul nu vrea să îl audă vorbind. Iar cum "the talkies" cuceresc cetatea filmului, Valentin îşi pierde statutul de superstar. Peppy Miller (Berenice Bejo) ajunge în paginile ziarelor din cauza actorului şi devine un superstar al filmelor "vorbitoare". Deşi carierele lor sunt pe traiectorii inverse, o poveste de dragoste se înfiripă între cei doi. <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/EgAvXlG68Y8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Aki Kaurismaki are în palmares două premii importante la Cannes, iar "Le Havre" are şanse serioase să îi aducă Palme d’Or. Marcel Marx (Andre Wilms) îşi câştigă existenţa lustruind pantofi şi, într-o zi, întâlneşte un puştan din Gabon, imigrant ilegal căutat de poliţie. Deşi soţia lui e bolnavă, Marcel se hotărăşte să îl ajute pe copil şi mobilizează tot cartierul în acest sens. Un film plin de tandreţe, cu mult umor – secvenţa în care Wilms se dă drept fratele albinos al unui imigrant din Gabon e antologică-, cu o poveste bine articulată, excelent jucat şi cu o miză politică pe cât de grea pe atât de graţioasă e abordarea lui Kaurismaki. <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/CEX2fSvi8CQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Corespondenţă de la Cannes