În acest week-end, Vama Veche s-a confruntat cu o situaţie pe care sigur nu a mai întâlnit-o de pe vremea de dinainte ca Lampa lui Ilici să ajungă şi prin aceste locuri de la marginea ţării.

Pe când Vama era doar un sat mic de pescari şi nu era electrificat, sigur unul dintre pescari, mai înstărit, avea un patefon, a cărui goarnă, dacă o scotea pe geam, puteau auzi şi vecinii, în zilele de sărbătoare, „Zaraza” sau „Du-m’ acasă, măi tramvai”. Deşi mulţi dintre locuitori nu văzuseră niciodată un tramvai.

Astăzi, când nu putem concepe viaţa fără electricitate, un ordin al premierului, îngrijorat de răspândirea pandemiei,  a trimis Vama Veche înapoi, la vremea patefonului. Deşi iubitor de munzică, el însuşi cântărerţ la mandolină şi chitară, Ludovic Orban a cerut tuturor patronilor de terase şi beach-bar-uri din Vamă să nu mai dea muzica tare. S-o asculte toată lumea ambiental, mai piano, aşa, ca la cafenea. Orban îşi motivează iniţiativa, care, ca artist, sigur îl doare şi pe el, foarte simplu: muzica dată la maximum adună lumea pe plajă în faţa teraselor. Care lume se buluceşte şi nu mai respectă distanţarea socială. Iar pandemia-i gata.

Măsura aceasta, care se potriveşte în Vama Veche fix ca nuca în perete, a devenit chiar subiect de dispută politică. Membrii Consiliului local Limanu, de care ţine satul Vama Veche, conduşi de un pesedist, susţin că ei au avut primii iniţiativa cu datul muzicii mai încet, din grijă pentru oameni şi distanţarea socială. Orban, penelist care conduce un guvern, susţine la rându-i că el a avut iniţiativa, tot din grijă pentru oameni şi distanţarea socială.

Indiferent însă cine a avut primul iniţiativa, nimeni nu a precizat cam ce înseamnă „muzică ambientală” şi când este ea depăşită. Aşa că totul a fost lăsat la latitudinea organului de constatare şi la câtă ceară are în urechi.

Dacă un patron avea norocul să fie controlat la tăria muzicii de un organ care ratase duşul de dimineaţă,  putera scăpa nesancţionat. În schimb, un proprietar de terasă care avea ghinionul ca organul să fi făcut duş când a intrat în serviciu, putea fi amendat la sânge, cu sume pe care abia de le scoate în tot sezonul ăsta leşinat, deşi potenţiometrul staţiei lui de amplificare era la acelaşi nivel cu cel al norocosului vecin neamendat.

Şi tot indiferent de cine a luat primul această iniţiativă, ea s-a concretizat cam aşa. Tinerii s-au strâns în jurul teraselor, dar mai înghesuiţi unii în alţii, ca să audă muzica dată încet. Iar ceilalţi, care nu o mai auzeau, şi-au pus singuri boxe pe plajă, cu muzica dată la maxim şi au dansat în jurul lor, fără să ţină seama de distanţarea socială.

Poate că ar fi fost mult mai bună şi mai corectă o altă iniţiativă. Fie că venea de la Consiliul local Limanu, fie de la Guvern. Care să ne şi lămurească pe toţi, cam cât de focar de coronavirus este Vama Veche?

În loc să fi dat muzica mai încet, ce-ar fi fost să-i fi testat în masă pe cei care au fost în această săptămână în Vamă şi au dansat după pofta inimii, fără să ţină seama de distanţarea socială. Apoi, după ce au fost identificaţi, să mai fie testatţi încă o dată peste două săptămâni. La Vamă, dacă mai sunt, sau în localităţile lor de domiciliu. Şi apoi să se centralizeze rezultatele.

Aproape că am curaj să fac o previziune. Procentul de infectaţi va fi infim. Şi din infimul acela, cei mai mulţi vor fi asimptomatici.

Tot în acest week-end, am mai văzut ceva ce nu s-a mai pomenit în Vama Veche. Poliţiștii intrau pe la terase şi unde erau mai mult de patru persoane la masă îi întrebau dacă sunt rude. Dacă nu erau, îi lăsau fără banii de bere pe tot sezonul.

Amenzile au fost, totuşi, date pe nedrept. Erau totuşi rude. Vamaioţi, cu toţii.