Cu studiile preliminare finalizate, președintele Macron are acum toate cărțile la îndemână pentru a lua deciziile referitoare la viitorul portavion al Marinei Franceze.
Pe parcursul diferitelor audieri parlamentare care au abordat subiectul și pe fondul unor indiscreții făcute presei, se poate avansa că noul portavion va fi mult mai mare și mai bine înarmat decât actuala navă-amiral de luptă a Franței, portavionul cu propulsie nucleară „Charles de Gaulle”.
Rămâne însă de tranșat modul de propulsie a noii nave. Nucleară sau nu?
Într-un raport publicat în octombrie 2019, deputatul Jean-Charles Larsonneur a indicat că, potrivit „observatorilor informați”, ar trebui luată în considerare opțiunea a două portavioane cu propulsive clasică în loc de unul singur cu propulsie nucleară.
Și parlamentarul a adăugat că, în ordinea preferințelor, Marina Franceză a privilegiat opțiunile: două portavioane nucleare, două portavioane cu propulsie clasică, un portavion nuclear, un portavion cu propulsie clasică.
Portavionul Charles de Gaulle este echipat cu două reactoare nucleare K15 (Adytom și Xena), concepute pentru submarine.
Construirea unei nave probabil de două ori mai mare, cu necesarul de energie crescut, ar necesita dezvoltarea de noi reactoare nucleare.
CEA (Comisariatul pentru Energie Atomică) a evocat deja un nou reaqctor, K22 (cu o putere de 230-250 MW), o variantă emanată din modelul K15.
Însă unii experți afirmă că ar trebui menținută „o competență în domeniul propulsiei nucleare în perspectiva următoarelor generații de submarine lansatoare de rachete”.
În orice caz, pentru senatori, propulsia portavionului de nouă generație (PA-NG) nu lasă loc de dezbateri: trebuie să fie nucleară. Și pentru a-i oferi beneficiile, raportorii Olivier Cigolotti și Gilbert Roger au menționat, într-un document recent publicat, primul dintre aceste beneficii: autonomia mare pe care o oferă propulsia cu energie nucleară.
„În timp ce portavioanele Foch și Clemenceau trebuiau realimentate la fiecare 3-4 zile, portavionul Charles de Gaulle trebuie realimentat doar la fiecare 10 zile. Pe măsură ce avioanele consumă tot mai mult combustibil, decalajul tinde să se reducă. Reducerea frecvenței și a timpilor de realimentare, optimizarea fluxurilor sunt mizele portavionului de nouă generație”, afirmă cei doi raportori.
În plus, „pentru a propulsa în viitor aeronava de nouă generație SCAF la sarcină maximă, alternând cu drone mult mai ușoare, va fi necesar să se poată varia puterea pe o gamă foarte largă, ceea ce permite utilizarea energiei nucleare” , au estimast cei doi senatori, care subliniază și necesitatea menținerii abilităților pentru a garanta „funcționarea corespunzătoare a industriei nucleare”.
Cu toate acestea, propulsia nucleară necesită planificare - la fiecare 10 ani - opriri tehnice majore (ATM-uri) de lungă durată. Acesta este „principalul dezavantaj”, recunosc raportorii. Cu toate acestea, ATM-urile permit și o modernizare în profunzime a echipamentului portavionului, care ar fi necesară și pe o navă cu propulsie convențională”.
Pentru a remedia acest „dezavantaj principal”, nu există decât soluția a cel puțin două portavioane. De asemenea, raportul Senatului merge în această direcție.
„Miza unui al doilea portavion este de a putea avea o permanență în alertă, concept care trebuie diferențiat de permanența pe mare (care necesită între trei și patru portavioane). Aceast al doilea portavion ne-ar permite să fim mai reactivi, mai rezistenți, să acționăm mai mult pe termen lung”, au spus cei doi raportori.
Mai mult, incendiul recent declanșat la bordul submarinului nuclear de atac (SNA) Perle și epidemia de Covid-19, care a afectat echipajul portavionului „Charles de Gaulle”, sunt alte argumente în favoarea a două portavioane pentru marina militară franceză .
„Incendiul de la bordul SNA La Perle arată că evenimentele neprevăzute pot avea consecințe grave asupra formatelor de flotă reduse. Epidemia de Covid-19 a ilustrat și ea: atunci când portavionul nostru este oprit, nu avem cu ce îl putem înlocui”, au estimate raportorii citați.
Cu toate acestea, echiparea marinei franceze cu două portavioane implică o „creștere a mijloacelor grupului aerian îmbarcat (aeronave și personal) cu aproximativ o treime și ar necesita resurse umane suplimentare”.
Pentru a atinge acest obiectiv, sunt luate în calcul mai multe soluții. Cea mai durabilă ar fi construirea a două portavioane de nouă generație, ceea ce ar permite economii de scară, cu condiția să existe bugetul pentru aceasta.
Cu toate acestea, cei doi raportori sugerează accelerarea calendarului pentru construcția unui PA-NG.
Cu condiția unei finanțări adecvate este posibil ca un nou portavion să fie lansată la apă la începutul anului 2030 pentru a intra în serviciu în jurul anului 2035, se mai arată în raport.
O exploatare în paralel cu cea a portavionului Charles de Gaulle ar fi însă o soluție provizorie. Charles de Gaulle ar trebui retras din serviciu în 2040.
Senatorii avansează ideea prelungirii vieții sale operaționale, estimând că această chestiune trebuie examinată de aproape.
Însă specialiștii evocă un detaliu important care i-ar face misiunea dificilă lui Charles de Gaulle în viitor, scrie Zone Militaire.
Nu se știe cum acest portavion va putea opera noul avion de luptă european New Generation Fighter, pe care se va baza SCAF (Système de combat aérien du future), știindu-se faptul că acest aparat este mult mai greu decât actualele avioane Rafale M.