Am predat editurii Mediafax, pentru o apariție în librării prevăzută a fi în ianuarie 2020, volumul Decembrie 1989: Comunismul a căzut în picioare! Un volum de 500 de pagini, care adună la un loc, după 30 de ani de activitate de Istoric al Clipei, eseurile, comentariile, notele mele despre Evenimentele din decembrie 1989.

Revăzînd textele risipite prin cărți, reviste, ziare, îmbrățișînd forme publicistice diverse- eseu, editorial, interviu, studiu, note, reproducerea unor documente de arhivă, mi-am dat seama încă o dată că din 23 februarie 1990, cînd am publicat în Expres, eseul 22 decembrie 1989- o după- amiază cu prea multe întrebări, n-am contenit o clipă să pun la îndoială teza oficială, impusă pe atunci de președintele Ion Iliescu, despre Revoluția din decembrie 1989.

Am susținut iar și iar, asumîndu-mi riscul de a fi bruscat pe stradă de revoluționarii lui Ion Iliescu, pe atunci un fel de TeFeLiștii lui Klaus Iohannis de azi, că în decembrie 1989 a fost o Lovitură de stat perestroikistă, regizată de echipa lui Mihail Gorbaciov, pentru a-l înlocui pe comunistul dogmatic și antisovietic Nicolae Ceaușescu cu comunistul liberal și prosovietic Ion Iliescu.

Teza Loviturii de stat puse la cale de Moscova a devenit o axiomă a sutelor de studii apărute la noi și peste hotare din 1990 și pînă azi. Ea a primit confirmare oficială grație Rechizitoriului semnat în 5 aprilie 2019 de Parchetul General prin care fost trimis în judecată, sub acuzația de Crime împotriva umanității, Ion Iliescu.

Punînd capăt din punct de vedere al statului român demagogiei postdecembriste a echipei care a preluat conducerea țării în 22 decembrie 1989, la prînz, după fuga lui Ceaușescu, de fapt după arestarea lui Ceaușescu de către Victor Stănculescu, Rechizitoriul, însumînd cinci sute de pagini de documente și comentarii, o veritabilă carte despre Decembrie 1989 ( cine va avea inițiativa de a o publica?) scrie negru pe alb:

„Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre România şi URSS (degradare survenită ulterior momentului «Praga 1968»), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă – ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală – s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS. (...)

În mod constant, pînă în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus. Prin toate apariţiile publice şi comunicatele de presă ale CFSN s-a insistat că Iliescu Ion şi noua conducere a ţării sînt «emanaţi ai Revoluţiei». Realiatea contrazice această susţinere. (…)

Singura explicaţie pentru ascunderea existenţei, filozofiei şi acţiunilor acestui grup complotist-dizident o reprezintă totalul filosovietism al componenţilor grupului, începînd cu Iliescu Ion. Aducerea la cunoştinţa opiniei publice a preexistenţei unui grup civilomilitar pro-sovietic care a desfăşurat acţiuni concrete de înlăturare a lui Ceauşescu Nicolae şi care a apărut în primplanul social-politico-militar al zilelor Revoluţiei, ar fi fost în contrast evident cu dorinţa exprimată de noua putere de a fi percepută ca fiind o reală emanaţie a mişcării revoluţionare din decembrie 1989. Mai mult, o devoalare a adevărului ar fi putut însemna pentru «grupul Iliescu» o periclitare privind preluarea şi păstrarea puterii în stat.”

După ședința de vineri, 29 noiembrie 2019, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a judecat la primul termen, în Camera preliminară, Dosarul prin care Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu sînt acuzați de Crime împotriva umanității, am publicat pe cristoiublog.ro comentariul Să punem capăt schizofreniei care durează de decenii: Comemorarea unei Lovituri de stat sub porecla de Revoluție.

Apărut înainte de debutul aniversării a 30 de ani de la Evenimentele din decembrie 1989, textul meu semnala marea problemă a acestei aniversări după trimiterea lui Ion Iliescu în judecată : „Programarea primei ședințe în Dosarul zis al Revoluției s-a făcut cu cîteva zile înainte de începerea lunii decembrie, lună dedicată la noi aniversării a ceea ce s-a întîmplat în decembrie 1989. Anul acesta, cînd se împlinesc 30 de ani de la evenimente, sînt programate manifestări deosebite consacrate aniversării. Numai că aceste manifestări ridică o problemă deosebit de dificilă:

Ce aniversăm, Revoluția sau Lovitura de stat din decembrie 1989 ? Din cîte se vede, autoritățile susțin că aniversăm Revoluția. Dosarul trimis în instanță vorbește doar de Lovitură de stat.

Rechizitoriul în dosarul poreclit de presă și din motive de lapidaritate jurnalistică, al Revoluției, impune din punct de vedere oficial termenul de Lovitură de stat în locul celui de Revoluție pentru desemnarea căderii lui Ceaușescu în decembrie 1989. Prăbușirea regimului ceaușist (nu comunist, cum invoca echipa FSN-istă de la vremea respectivă, pentru că esența întîmplărilor o dă înlocuirea regimului comunist Ceaușescu, văzut de Moscova ca perimat, cu Regimul comunist Iliescu, definit prin perestroikism) a fost un moment benefic pentru România. Termenul de Lovitură de stat are însă o nuanță peiorativă greu de șters. A păstra însă termenul de Revoluție e însă nu doar inadecvat, dar și ridicol.

Prin urmare, noi vom folosi, ori de cîte ori ne vom referi la Căderea lui Ceaușescu, termenul de Evenimentele din decembrie 1989. E un termen suficient de neutru pentru a putea fi folosit atît de susținătorii tezei Loviturii de stat, cît și de susținătorii tezei Revoluției, mai precis a Marii Revoluții din decembrie 1989.

Oricum, autoritățile trebuie să se decidă.

A aniversa Revoluția din decembrie 1989 e un fals în raport cu Dosarul trimis în instanță.

A aniversa Lovitura de stat sună ca dracu.”

Luni, 16 decembrie 2019, în debutul manifestărilor dedicate lui decembrie 1989, Klaus Iohannis a ținut două discursuri, unul la Parlament și altul la Opera din Timișoara.

După cum era de așteptat, șeful statului a exprimat cu acest prilej punctul de vedere oficial de azi despre Evenimentele din decembrie 1989.

Cităm din discursul ținut la Parlament: „În calitate de Președinte al României, resping cu fermitate orice opinie care pune sub semnul întrebării existența unei revoluții anticomuniste, plătite cu jertfă de sînge, pentru libertate și democrație, în Decembrie 1989.”

Fără a ține cont de opiniile tuturor celor care au investigat Evenimentele din decembrie 1989, de chiar părerea opiniei publice, Klaus Iohannis reia la 30 de ani de la Căderea lui Ceaușescu teza diversionistă a lui Ion Iliescu despre Revoluția anticomunistă.

Intrînd în coflict cu tezele Parchetului general, Klaus Iohannis îl reabilitează pe Ion Iliescu prin susținerea diversiunii acestuia de treizeci de ani despre Revoluția anticomunistă din decembrie 1989.

E de așteptat ca Parchetul General, sesizînd Înalta Indicație de la Cotroceni, să-și retragă cu scuze acuzațiile la adresa lui Ion Iliescu.

Proclamînd că în decembrie 1989 n-a fost o Lovitură de stat, ci o Revoluție, ba mai mult permițîndu-și să ne amenințe pe toți cei care punem la îndoială varianta lui Ion Iliescu (lucru pe care nici Ion Iliescu nu și l-a permis în 1990, cînd noi am scris că decembrie 1989 a fost o lovitură de stat pusă la cale de Moscova), Klaus Iohannis a impus din punct de vedere oficial revenirea la diversiunea iliescistă despre Revoluția anticomunistă.

Am trăit s-o vedem și pe asta!

Klaus Iohannis a devenit avocatul acuzatului Ion Iliescu!