Susținută entuziasmant de 5.000 de suporteri, echipa României a învins Cipru cu 3-0 și se pregătește pentru meciul de marți, din Lituania

Fanii români au colorat ieri Larnaca în roșu, galben și albastru. Ziceai că suntem în țară, la parada de 1 Decembrie. Am văzut turiști care și-au părăsit șezlongurile mângâiate de soarele Mediteranei ca să urmărească de pe trotuare parada suporterilor înveșmântați în galben. La fel s-a întâmplat pe terase, cu oameni ridicați să filmeze cu telefoanele miile de români. Platourile cu fructe de mare puteau să mai aștepte.

 Răzvan Marin, precizie de lunetist

La Biserica Sfântul Lazăr, construită în 890, era o cununie religioasă. Destui oaspeți au părăsit curtea în care mirii mai primeau felicitările și îmbrățișările de rigoare, ca să privească puhoiul de inimi și de voci care scandau celebrul „Rooo-mâ-niii-a!”. Pe stadion a fost și mai și. Astă-vară, la Euro, s-a născut sintagma „Zidul Galben”. La Larnaca am văzut „Peluzele Galbene”. Cei 5.000 de români așezați în spatele celor două porți au dominat arena așa cum aveau să o facă jucătorii lui Mircea Lucescu pe teren. La încălzire fanii au scandat numele selecționarului și, la fel de puternic, pe cel al lui Ianis Hagi.

Ciprioții au început ceva mai bine, cu ai noștri mult prea retrași. Dar era liniștea dinaintea furtunii. Fiindcă „tricolorii” au băgat prima repriză și echipa adversă în buzunarul de la jiletcă. În minutul 25 tabela arăta deja 2-0 pentru România, goluri Man și Răzvan Marin, al doilea dintr-un penalty bătut cu precizie de lunetist. Scorul primei jumătăți și al meciului l-a fixat Drăgușin, primul său gol pentru echipa națională.

„Lu-ces-cu, Lu-ces-cu!”

La final, jucătorii au dat turul de onoare, salutând miile de fani care au oferit aseară pe arena din Larnaca o demonstrație de dragoste și de patriotism, să nu ne ferim de cuvinte. Din cele două peluze s-a scandat din nou „Lu-ces-cu, Lu-ces-cu!”, în vreme ce antrenorul aplauda la mijlocul terenului. Parcă era la Hunedoara, în urmă cu mai bine de 40 de ani. Atunci, în vara lui 1979, Corvinul retrograda în Divizia B. Îi lipsise un singur punct pentru a se salva. Lucescu preluase echipa în iarnă, la jumătatea campionatului. Avea 34 de ani.

Câteva mii de hunedoreni i-au huiduit pe jucători după meci și i-au așteptat furioși la vestiare. S-a intervenit cu TAB-urile. Neli Lucescu i-a spus: „Mircea, n-am venit de la București la Hunedoara ca să plecăm în asemenea mod”. Antrenorul a plecat prin mulțimea care a început să-i scandeze numele, cerându-i să rămână la Corvinul. Lucescu a rămas și a construit ceea ce presa acelor ani avea să numească „Fenomenul Hunedoara”.

Marți, cu Lituania, la Kaunas

În sala mică unde se țin conferințele de presă, antrenorul naționalei României a rămas cu mintea limpede și cu picioarele pe pământ. Ca un om care a văzut și a trăit atâtea și atâtea în fotbal. Gândurile îi zburau deja spre meciul cu Lituania, de marți, de la Kaunas.

„Am făcut o foarte bună primă repriză, excelentă, 3-0 nici nu prea reflectă realitatea. Am mai avut două-trei ocazii. Ne-am apărat foarte bine, foarte compact, extraordinar de decişi au fost jucătorii noştri în duelurile individuale. Am controlat jocul şi asta este important. Am impus un anume stil, care este aproape de ceea ce făceam noi cu mulţi ani înainte. Și din acest punct de vedere am fost foarte eficienţi. Victoria este victorie, urmează un alt meci foarte dificil. Trecem de la 30 de grade la 7 grade, toată problema se pune să ne recuperăm.

Terenul a fost destul de moale, cu nisip. Ne aşteaptă un teren greu în Lituania din cauza ploii. Îmi pare rău că l-am pierdut pe Bancu, ar fi fost foarte util. Mă bucur că ceilalţi sunt pregătiţi pentru a juca. E foarte mult să înlănţuim trei victorii la rând. Meciul acesta a trecut, urmează unul mai important. Cu siguranţă, cu Kosovo ne batem. Echipă tare, nivel tehnic ridicat, jucători talentaţi. E foarte important următorul meci. Poate fi un meci care ne poate asigura nouă calificarea. Felicitări şi lui Răzvan Marin şi lui Radu Drăguşin, ne bucurăm, dar avem alt meci și acest lucru e tot cee ace contează acum”, a tras Mircea Lucescu primele concluzii.

Seara s-a încheiat cu câteva sute de fani așteptându-i pe jucători la ieșire. Și cu câteva zeci cățărați pe gardul stadionului să-i ceară lui Lucescu autografe pe steaguri și pe tricouri. S-a petrecut mult după miezul nopții pe terasele pline de ai noștri. Valurile calde ale Mediteranei loveau ușor țărmul. Mii de români își vor aminti peste ani de ziua de sâmbătă, 12 octombrie 2024. Și se vor mândri spunând: „Am fost atunci, la Larnaca”.