PROFESOR. Ionel Tămăşan (69 de ani) deţine reţeta pregătirii fizice ireproşabile a fotbaliştilor de la liderul din Liga I, acuzaţi de adversari că aleargă mult fiindcă apelează la metode neregulamentare.

Echipa Oţelul Galaţi, liderul Ligii I la fotbal, şi-a încheiat ieri prima etapă de pregătire a pauzei de iarnă. După cantonamentul din Poiana Braşov, moldovenii vor rămâne o săptămână în Galaţi, apoi vor merge întrun stagiu în Cipru.

Biciuiţi de Dorinel Munteanu, gălăţenii au tras tare pentru ca, la vară, să aducă, în premieră, titlul în Moldova. Antrenamentele sunt conduse de zbirul "Munti" după un program întocmit de un preparator fizic despre care nu se ştiu prea multe.

"Oţelul Galaţi e cea mai bine pregătită fizic dintre toate echipele din Liga I", a fost părerea unanimă, în turul campionatului. "Se dopează", a sunat scuza unora dintre adversari. "Evenimentul zilei" vi-l prezintă pe omul care deţine secretul pregătirii fizice ireproşabile cu care echipa de fotbal Oţelul Galaţi a uimit în ultimul an. Se numeşte Ionel Tămăşan şi este unul dintre cei mai buni preparatori fizici din România.

"Asta cu dopingul este cea mai mare tâmpenie pe care o poate debita un om! E o afirmaţie spusă în necunoştinţă de cauză, care trădează lipsa unei culturi sportive elementare", le răspunde detractorilor profesorul Tămăşan, omul care l-a cucerit pe "Munti" cu cunoştinţele sale.

"Dacă nu am reuşit ca sportiv un rezultat de valoare mondială, voi face totul să devin un profesor-antrenor de mare valoare", este mottoul lui Ionel Tămăşan, care a practicat atletismul. Acest motto stă scris pe primul său dosar de antrenor, din 1970! 36 de medalii internaţionale, 44 de titluri naţionale, 28 de medalii de argint şi alte 28 de medalii de bronz este palmaresul lui Ionel Tămăşan ca antrenor de atletism.

Zeci de medalii la atletism

La începutul sezonului trecut, Dorinel Munteanu era instalat în funcţia de antrenor principal la Oţelul. "Munti" a venit la Galaţi cu stafful său, iar printre cei sacrificaţi a fost şi Tămăşan. Ca să nu-l piardă pe profesor, preşedintele Marius Stan l-a pus să se ocupe de pregătirea echipei a doua a Oţelului şi de Centru de Copii şi juniori.

La un moment dat, Dorinel a venit să vadă cum se pregătesc "speranţele" Oţelului, rămânând impresionat de munca depusă de Tămăşan. "La iarnă vă aştept la echipa mare", i-a spus Dorinel profesorului. Colaborarea a curs perfect între cei doi, iar recent, cel mai selecţionat român i-a spus soţiei lui Tămăşan: "Oriunde voi antrena după ce voi pleca de la Oţelul, domnul profesor va merge cu mine!". "Domnul profesor" are 69 de ani, vârstă împlinită pe 12 decembrie.

Până acum câţiva ani, Tămăşan a locuit la bloc. Şi-a vândut apartamentul şi s-a mutat într-o căsuţă din Galaţi pe care a renovat-o din temelii. Curtea e lungă şi îngustă, iar casa este lipită de a vecinilor şi are câteva camere. În fundul curţii, Tămăşan are universul său, de doar câţiva metri pătraţi. Fanioane, fotografii, o medalie de merit primită de la Ion Iliescu pe când era preşedintele României şi caiete.

Multe caiete şi dosare, în care profesorul îşi ţine munca de-o viaţă. Şi-a notat tot ce a făcut până acum în viaţă. Fiecare sportiv cu care a lucrat Tămăşan a fost "înregistrat". Fiecare echipă de fotbal la care a activat are caietul său. Astfel poţi descoperi ce a făcut echipa FC Argeş pe 18 noiembrie 2003!

"Avem şi laptop, dar nu renunţ la caiete", se mândreşte Tămăşan.

ASCENSIUNE

Preparatorul fizic a fost adus în fotbal de antrenorul Ion Moldovan. "Aduceţi-mi cel mai bun antrenor de atletism din oraş", le-a cerut "Comisarul" moldovenilor, în 1990

În 1990, la Oţelul Galaţi a fost adus antrenor Ion Moldovan. "Vreau să-mi spuneţi care este cel mai bun antrenor de atletism din oraş şi să-l aduceţi la club!", le-a solicitat "Comisarul" oficialilor moldoveni. Astfel a ajuns Ionel Tămăşan la fotbal. Preparatorul fizic l-a urmat pe Ion Moldovan şi la FC Argeş, dar şi la Dinamo. A revenit însă de fiecare dată la Galaţi.

La Oţelul, toată lumea e mulţumită de munca depusă de Tămăşan. "E un om esenţial pentru echipă. Nu doar pentru echipa mare, cât pentru tot clubul, mă refer aici şi la Centrul de Copii şi Juniori", ne-a declarat ieri Marius Stan, preşedintele "oţelarilor".

"Sunt în contact cu profesorul Tămăşan. Mă consult frecvent cu dânsul", spune Constantin Niculae, preparatorul atletic al echipei de fotbal Dinamo şi tatăl fotbalistului de la Kavala.

Tămăşan deplânge starea în care a ajuns atletismul românesc, marea sa dragoste. "Atletismul se zbate într-o mizerie incredibilă", spune, oftând, Tămăşan, care mărturiseşte că, înainte de 1989, situaţia era una mult mai avantajoasă pentru marea performanţă.

A antrenat-o pe mama lui Ropotan

"Am avut la conducerea CJEFS Galaţi o fostă atletă, pe Fiţa Lovin. Degeaba însă... La stadionul «Dunărea», pista de atletism este aceeaşi de acum 20 de ani. E făcută din pământ de ţară peste care nu s-a mai presărat de la Revoluţie încoace nici măcar o linguriţă de zgură. Pe pistă au apărut guri de canalizare. E incredibil, dar adevărat", spune Tămăşan.

Profesorul a dat atletismului românesc nume importante: Alina Tecuţă-Gherasim (maraton), Livia Pocovnicu (800 de metri), Claudiu Mereuţă (1.500 de metri), Margareta Keseg (3.000 de metri) şi Genoveva Modiga (800 de metri).

Aceasta din urmă este mama fotbalistului Adrian Ropotan, component al echipei Dinamo Moscova şi jucător intrat, mai nou, în atenţia lui Răzvan Lucescu la echipa naţională. În preajma Sărbătorilor de Iarnă, Genoveva i-a adus profesorului Tămăşan câteva sacoşe pline cu dulciuri, cumpărate din banii lui "Ropo". "Am făcut pacheţele şi le-am dus copiilor de la atletism", ne-a dezvăluit Tămăşan. "La Dinamo, Gică Popescu era nepregătit. Nu mai putea!" Ionel Tămăşan, preparatorul fizic care le întăreşte muşchii "oţelarilor", a activat în trecut şi la Dinamo. La gruparea "câinilor roşii", antrenorul de atletism a lucrat cu Gică Popescu, revenit în 2002, surprizător, în Liga I la fotbal, după ce, printre altele, purtase banderola de căpitan la Barcelona. "Baciul" a plecat scârbit din fotbalul românesc după un blat cu FC Argeş pus în scenă de Gigi Neţoiu, cel care a regizat revenirea lui în România, şi de oficialii piteştenilor.

Popescu nu se mai ridica la un nivel sportiv demn, emblematic fiind un meci de campionat cu Oţelul Galaţi, în care atacantul Mihai Guriţă i-a făcut "otită". Într-un interviu, Tămăşan ne-a dezvăluit că Popescu venise nepregătit la Dinamo şi că "nu mai putea".

EVZ: Domnule profesor, care este rolul preparatorului fizic la Oţelul Galaţi? Ionel Tămăşan: Dirijarea efortului, cuantificarea şi gradarea efortului într-o etapă de pregătire şi ciclu săptămânal. Toate acestea au un rol hotărâtor în a aduce sportivul la randament optim în momentul competiţiei. Acesta e rolul meu. Un preparator fizic dirijează efortul, ajutându-l astfel pe antrenor. Dacă nu faci treaba cum trebuie, rişti ca jucătorul să nu fie în regulă la ora confruntării. Degeaba ai un jucător bine antrenat, dacă el e obosit la meci. Mai bine unul mai puţin antrenat, dar odihnit. Uitaţi ce scrie aici, ca idee principală a acestui tratat: "Aspectul fizic a crescut primordial în fotbalul de astăzi". Semnat, Claude Puel (n.r. - antrenor la Olympique Lyon)!

Ce este pregătirea fizică? Pregătirea fizică e o ştiinţă. Ea se bazează pe legile şi principiile altor ştiinţe, cum ar fi, de exemplu, fiziologia. Domnii mei, corpul omenesc e ca un motor, care, ca orice motor, consumă. Unul benzină, altul motorină. Sunt diferite. Trebuie să cunoşti acest motor şi să-i aduci îmbunătăţiri. Nu există două la fel.

Cât de importantă este medicaţia? Medicaţia are şi ea rolul său. Medicamentele ajută la susţinere şi la refacere. Un organism care face efort are de cinci ori mai multă nevoie de vitamine.

Cum aţi ajuns la fotbal? Ion Moldovan m-a adus în 1990 la Oţelul. Era un antrenor tânăr, dornic de afirmare. Echipa era în Divizia B. Am reuşit în primul an promovarea. Pe vremea aceea, doar Craiova lui Sorin Cârţu mai avea preparator fizic, pe Fane Cioacă. În 1992, Ion Moldovan a fost îndepărtat de la echipă, în urma unor disensiuni, şi nu din cauza rezultatelor. În momentul în care el s-a retras, m-am ridicat în picioare şi am plecat şi eu.

Şi v-aţi întors la atletism. Aşa e. Alina Tecuţă se ridicase mult. În 1993 trebuia să mergem în SUA, la un maraton important. Ion Moldovan m-a sunat şi mi-a zis să vin cu el la FC Argeş. Am refuzat. N-am vrut să o las pe Alina. "O să regretaţi toată viaţa", mi-a spus Moldovan. Am refuzat banii din fotbal pentru o idee, iar ideea m-a părăsit! În 1998, după cinci ani de muncă, Alina Tecuţă m-a zis că se descurcă şi fără mine şi a decis să se pregătească cu soţul său.

Ce s-a întâmplat în continuare? În 2000, Marius Stan a venit preşedinte la Dunărea. M-a chemat acolo. Apoi, în 2002, Ion Moldovan m-a solicitat din nou. De data asta nu l-am mai refuzat, aşa că am plecat cu el la FC Bihor. În 2003 l-am urmat la Dinamo. Fusese numit antrenor principal.

N-aţi stat mult la Dinamo. Am făcut toată pregătirea de vară. Echipa era foarte bine pregătită. Am început campionatul cu o victorie la scor pe teren propriu, 5-0 cu Ceahlăul. A urmat înfrângerea de la Ploieşti, 2-4 cu Astra, şi egalul de pe teren propriu, 1-1 cu Bacăul.

Venirea lui Gică Popescu a fost dăunătoare jocului echipei? Gică Popescu a venit înaintea startului sezonului. Era nepregătit. Nu mai putea. La meciul cu Bacăul, care i-a fost fatal lui Moldovan, principalele cauze ale remizei au fost, le-am notat atunci, un gol perfect valabil anulat la semnalizarea asistentului Gheba şi penalty-ul făcut de Gică Popescu.

Ce jucători v-au impresionat la Dinamo? Florentin Petre, Dănciulescu, Burcă, Dan Alexa, toţi erau băieţi cu care îţi făcea plăcere să lucrezi.

Ce a urmat după Dinamo? Am plecat la FC Argeş cu Ion Moldovan. Am stat acolo până în 2005. A fost o perioadă excepţională. Am avut multiple posibilităţi de studiu. Moldovan cheltuia bani pe reviste, pe cărţi, pe fel de fel de materiale care apăreau în străinătate şi care îmi erau de folos. Îmi spunea mereu: "Domnule profesor, luaţi tot ceea ce consideraţi că vă poate ajuta în munca dumneavoastră". Locuiam în cantonamentul echipei, sus, în Trivale, nu aveam obligaţii familiale, aşa că eram mereu lângă echipă, munceam şi studiam. La Argeş am lucrat cu Coman, Bilaşco, Prepeliţă, Emil şi Nicolae Dică, Cristi Tănase... Ţin minte că Tănase venea cu unchiul său la antrenamente, un om cunoscut în Piteşti. Acesta l-a rugat pe Moldovan să-l ia la echipa mare pe Tănase. Avea calităţi. În 2005, m-am întors la Galaţi.

Cum comentaţi zvonurile conform cărora fotbaliştii de la Oţelul se dopează? Asta e cea mai mare tâmpenie pe care o poate debita un om. E o afirmaţie spusă în necunoştinţă de cauză, care trădează lipsa unei culturi sportive elementare. Am mai spus-o, pregătirea fizică e o ştiinţă. Forma sportivă este ceva complicat, nu o poţi dezvolta decât în timp. Trebuie să ştii că la fiecare etapă, la fiecare meci, forma unui jucător trebuie să urce. Evoluţia formei fizice e ca lama unui fierăstrău. Vârfurile, cele care taie, reprezintă meciurile, iar atunci jucătorul trebuie să fie în cea mai bună formă. Pe vremuri, pregătirea fizică se făcea haotic. Nu se ştia momentul când trebuia să introduci în ciclul de pregătire anumite exerciţii. Sacii de nisip, cantonamentele montane cu celebrele lor trasee, aveau şi rolul lor.

Daţi un sfat pentru slăbit? (Râde) Regimul alimentar e totul. Şi mişcarea are rolul ei, desigur, dar ceea ce mâncăm e cel mai important. Ca să scapi de 500 de grame de grăsime, trebuie să depui efortul echivalent alergării a 50 de kilometri! Aud, după câte un meci sau după o alergare în parc, că cineva zice: "Am slăbit 2-3 kilograme". Aia e deshidratare. Grăsimea începe să se ardă la un fotbalist abia după minutul 50-60 încolo!