Nu cred în asemenea supoziții conspirative, iar istoria festivalului o confirmă. Nu au existat mari derapaje valorice, chiar dacă se pot găsi mici scandaluri, proteste de moment, omisiuni scuzabile, pierderea în uitare a unor promisiuni parafate cu entuziasm. Până la urmă, a greși este atât de omenește. Inevitabil, juriile sunt supuse și ele diverselor circumstanțe atenuante. De aceea a încerca un pronostic la această oră, când puține titluri au mai rămas în program, este oricum un risc. Ni-l asumăm, dar nu fără a avea în spate opțiunile unora dintre reprezentanții revistelor de specialitate care contează.
 
 
De regulă, acestea se poziționează pe două filiere: franceză și americană. Găzduite de Film Français, opțiunile franceze sunt avansate de reprezentanții unor publicații de luat în seamă: „Première”,„ Cahiers du Cinéma”, „Positif”, „Télérama”, „Inrockuptible”, „L`Observateur”, „L`Express”, „Le Point”. De cealaltă parte, corespondenții sunt mai amestecați. Preponderența americană și engleză este prioritară („Time Magazine” US, „LA Times” US, „Sight & Sound”, UK) , dar vin opinii și din Germania („Die Zeit”), China („The Paper”), Rusia („Meduza”) și chiar Franța („Libération”). Francezii acordă cele mai multe șanse filmului lui Pedro Almodovar Durere și glorie (11 frunze de palmier), și nu-i exclus ca de aici să apară și un premiu sau chiar două, revenind lui Antonio Banderas, preferată putând fi și Penelope Cruz.
 
 
Și opțiunea internațională, concretizată în sondajul revistei Screen, îi dă mari șanse lui Almodovar. Aceștia lucrează pe puncte, acordându-i media cea mai mare (3,3). Ar fi o reperație firească. De atâtea ori prezent la Cannes, cu filme unanim apreciate, cineastul spaniol a trecut de fiecare dată pe lângă Palme d`Or. Ar fi timpul să-i fie acordat. O merită din plin. Cu secretomania ce a planat asupra tramei din filmul lui Quentin Tarantino, nu-i exclus să avem parte de o surpriză – să vedem cum acesta urcă în locul cel mai de sus al palmaresului.
 
 
 
Greu de crezut că tandemul DiCaprio-Pitt poate fi ușor eliminat din lista premiilor. Dacă e să ne referim la filmul lui Corneliu Porumboiu, cu cele 2,5 puncte stă relativ bine în aprecierea internațională, parcă mai puțin, inexplicabil, în cea franceză. „La Gomera” a avut cronici bune, fără a se afla pe primele locuri în preferințe, însă niciodată nu se știe. Să nu uităm că regizorul român a produs de fiecare dată surprize, și nu ar fi exclus ca și acum să-i auzim numele la gala finală. Până atunci mai sunt câteva filme în competiție. Ele pot contrazice așteptările. Un Desplechin, un Dolan, dar pesemne și alții, pot convinge juriul lui Inarritu pe ultima sută de metri. Vom vedea.