Recentul summit dintre Egipt, Eritreea și Somalia semnalează încă o schimbare majoră în geopolitica Cornului Africii - o regiune afectată de multă vreme de o instabilitate cronică, rivalitate și interese concurente.

Summit pentru Cornul Africii

Acest summit trilateral, desfășurat la Asmara, Eritreea, a fost aparent destinat să creeze un front unit pe fondul provocărilor de securitate regională. Și marele elefant din încăpere a fost Etiopia – a doua cea mai populată națiune a Africii și un jucător important în ceea ce privește tendințele regionale.

În timp ce summitul s-a proiectat ca o aliniere în interesul strategic al fiecărei țări pentru a menține o aparență de stabilitate, a fost de fapt destinat să încercuiască Etiopia cu tensiunile legate de activitățile și influența ei, care continuă să fiarbă mocnit.

Oficial, subiectul principal al discuțiilor a fost un pact pentru stimularea cooperării și consolidarea autonomiei în regiune. Cei trei lideri - Isaias Afwerki din Eritreea, Abdel Fattah al-Sisi din Egipt și Hassan Sheikh Mohamud din Somalia - au subliniat importanța menținerii integrității teritoriale și a rezistenței la interferența externă, în declarația lor comună.

Cornul Africii, o zonă complicată

Cornul Africii este ticsit de alianțe complexe și de nedreptăți istorice. Etiopia s-a găsit adesea în centrul acestor dinamici de putere, în special având în vedere acordul său controversat cu Somaliland și tensiunile continue cu Egiptul cu privire la Marele Baraj Etiopian al Renașterii.

O propunere de acord prin care Etiopia ar achiziționa o bucată de țărm Somaliland, pentru a fi folosit de marina sa și în scopuri comerciale, a făcut obiectul unei controverse. Conflictul asupra portului a crescut tensiunile existente cu Somalia, care nu a recunoscut independența Somaliland-ului de la secesiunea sa din 1991.

Somalia a semnat un pact militar cu Egiptul în august, sporindu-și relația de securitate în curs cu Cairo. În schimb, Egiptul a furnizat Somaliei arme și echipamente militare pentru a susține lupta acestei țări împotriva insurgenței al-Shabaab.

Se pare că legăturile Etiopiei cu vecinii săi slăbesc pe măsură ce axa Cairo-Mogadiscio devine mai puternică. Deși au rămas multe nespuse, mișcarea Somaliei către Egipt indică următorul capitol al alianțelor care evoluează și se schimbă odată cu vântul politic.

Etiopia, legături tot mai slabe cu vecinii

Deși Etiopia nu a fost numită în mod specific, a fost evident că discuțiile la summit au avut ca scop abordarea îngrijorărilor declanșate de acțiunile întreprinse de Addis Abeba în regiune.

Rivalitatea de lungă durată a Egiptului cu Etiopia în ceea ce privește Marele Baraj Etiopian al Renașterii continuă să întrețină una dintre cele mai grave tensiuni din regiune.

Cairo vede barajul, construit pe Nilul Albastru, ca pe o amenințare existențială pentru alimentarea cu apă. Negocierile dintre cele două țări au ajuns, așadar, într-un impas.

Umplerea barajului de către Etiopia nu a făcut decât să agraveze temerile Egiptului. Aceste politici privind apa aduc în prim-plan alianțele regionale din ce în ce mai profunde ale Egiptului.

Prezența continuă a armatei egiptene în Somalia este o parte esențială a strategiei țării de a contesta influența tot mai mare a Etiopiei în zonă.

Ce face Egiptul în Cornul Africii

Expedierea de arme de către Egipt în Somalia, precum și participarea țării la misiunile ONU de menținere a păcii și anti-terorism împotriva al-Shabaab, demonstrează eforturile sale aparente de a stabiliza Cornul Africii, promovând în același timp legăturile sale strategice.

Pentru Eritreea, această alianță este o conferire de putere și influență în zonă. Adesea supranumită „Coreea de Nord a Africii” datorită politicilor sale izolaționiste și a guvernării autoritare stricte sub regimul Afwerki, Eritreea a încercat întotdeauna să devină un actor regional eminent.

Eritreea și-a câștigat legal independența față de Etiopia în 1993, după o lungă luptă, dar disputele de frontieră și rivalitățile regionale au continuat, împiedicând cele două țări să își normalizeze relațiile, de ani de zile.

Apropierea Eritreei de strâmtoarea Bab el-Mandeb, care leagă Marea Roșie de Oceanul Indian, o face un jucător esențial în securizarea acestei căi navigabile cheie.

Egiptul, Eritreea și Somalia, poziție consolidată

Participarea Eritreei la securitatea regională, în special cooperarea sa cu Egiptul, servește ca o strategie largă de echilibrare a puterii în creștere a Etiopiei. În mod similar, furia Somaliei față de acordul cu Somaliland a condus-o mai aproape de Egipt, un adversar tradițional al Etiopiei.

Întâlnirea de la Asmara ar putea însemna că puterea Cornului Africii este redistribuită. Reuniunea indică o îndepărtare de la alianțele tradiționale din regiune.

Egiptul, Eritreea și Somalia se consolidează cu aspectul controlului militar și regional nu numai prin cooperare, ci și prin afirmarea importanței influenței regionale ca o contrabalansare la ascensiunea Etiopiei. Rămâne de văzut dacă acest nou parteneriat va duce la o mai mare stabilitate sau va exacerba tensiunile existente.

Implicarea Egiptului în Cornul Africii stârnește mirare

Implicarea Egiptului în Cornul Africii, în ciuda faptului că nu împărtășește granițe cu Somalia, Etiopia sau Eritreea, stârnește mirare – și un semnat de alarmă.

Declarația lor comună vorbește despre „aducerea păcii în regiune”, dar sunt greu de ignorat curentele subterane mai adânci. Egiptul, frustrat de mult de Etiopia din cauza Marelui Baraj Etiopian al Renașterii, s-ar putea să se poziționeze pentru un război prin terți, folosind Eritreea pentru a-și destabiliza vecina, fără a se implica direct într-un conflict.

Această alianță sporește preocupările de securitate ale Etiopiei, mai ales având în vedere rivalitatea istorică a Eritreei cu Frontul de Eliberare a Poporului din Tigray.

S-ar putea să se pregătească o agresiune sporită, cu ciocniri la frontieră și posibilitatea ca grupurile extremiste din Somalia să vizeze Etiopia. Este un amestec volatil.

Etiopia poate consolida, de asemenea, legăturile cu Kenya și cu Sudanul

Etiopia, la rândul ei, trebuie să acționeze rapid. Diplomația este esențială – atât cu Egiptul și cu Eritreea, cât și pe scena globală. Implicarea cu organizațiile internaționale și asigurarea sprijinului SUA, care rămân implicate în cooperarea cu Egiptul atâta timp cât nu amenință Israelul, va fi crucială.

Etiopia poate consolida, de asemenea, legăturile cu Kenya și cu Sudanul pentru a forma o contrapondere regională.

Un cadru propus pentru gestionarea apelor Nilului ar putea ajuta la calmarea tensiunilor, dar Etiopia trebuie să investească și în diplomația publică pentru a-și clarifica intențiile.

Într-o regiune deja fragilă, modul în care Etiopia abordează aceste alianțe îi va modela pe viitor securitatea și stabilitatea.

(autor: Imran Khalid, The Hill; Traducerea: Cristina Zaharia, RADOR RADIO ROMÂNIA)