Parisul se ambiționează să reprezinte, împreună cu Berlinul, axa renașterii Europei. Primul tur al alegerilor prezidențiale arată că Franța nu-și poate rezolva singură nici măcar propriile probleme

Învingătorii primului tur al alegerilor prezidențiale din Franța sunt Emma nuel Macron (23,7%) și Marine Le Pen (21,5%), care se vor confrunta peste două săptămâni pentru funcția supremă în stat. Rezultatul a fost incert în ultima parte a campaniei electorale, marcate pe de o parte de afacerile în justiție ale Dreptei, pe de alta, de bilanțul catastrofal al lui François Hollande, care a afectat Stânga republicană.

FOTO: Emmanuel Macron, o improvizație a Sistemului, pentru a se salva

Câteva surprize vin însă în completarea acestui rezultat: pentru prima dată în istorie cele două mari partide tradiționale, socialiștii și republicanii, nu sunt reprezentați în turul doi. Scorul extremei drepte marchează un maxim istoric, chiar dacă Marine Le Pen se clasează, contrar previziunilor pesimiste, pe locul doi. La 15 ani după Jean-Marie Le Pen, Frontul Național se află în turul doi, și de această dată cu previziuni mult mai solide, conform sondajelor de opinie. De altfel, atât socialiștii cât și republicanii au cerut electoratelor lor să voteze pentru Emmanuel Macron, fără ca reacția alegătorilor să fie neapărat favorabilă unei astfel de directive.

Eșecul primarelor

Candidatul Dreptei, François Fillon, care avea un adevărat bulevard în fața lui după victoria în cadrul primarelor, reușește un scor modest de 19,8%, consecință a scandalurilor financiare care l-au însoțit în ultimele luni. Discursul lui de recunoaștere a înfrângerii a fost rapid și succint. François Fillon își asumă respunderea pentru această înfrângere care este a lui, și nu a Dreptei. Este un mod de a salva șansele republicanilor pentru alegerile parlamentare de peste două luni. Un comitet politic a fost convocat ieri pentru a evalua calea cea mai justă în perspectiva acestor alegeri, întrebarea principală fiind, desigur: cu sau fără François Fillon?...

De partea socialiștilor situația este dezastruoasă. Benoît Hamon, câștigătorul primarelor, se clasează al cincilea cu doar 6, 35%, cel mai slab scor obținut vreodată de un candidat al Stângii republicane. Este o înfrângere programată, pe de o parte din cauza bilanțului guvernării socialiste (chiar dacă Hamon reprezintă gruparea frondistă din partid), pe de alta din cauza „trădării” lui Emmanuel Macron, care a plecat cu toată aripa social-liberală a partidului. Soarta socialiștilor este pentru moment extrem de incertă.

În lumina acestor rezultate, e discutabil dacă se vor mai organiza primare în cadrul marilor partide. Atât republicanii, cât și socialiștii s-au aflat prinși în propria lor capcană, neputând renunța la candidați validați de milioane de mili tanți, dar care, în mod evident, se prăbușeau în sondaje.

Macron, primii pași greșiți și bătălia pentru turul II

Descoperit și format de François Hollande, Emmanuel Macron a fost secretar general adjunct la Elysée și ministru al economiei în prima parte a mandatului Hollande. Reacția electoratului este așadar destul de contradictorie. De remarcat totuși că scorul său nu este strălucit, unul dintre cele mai slabe pentru un prim tur în a 5-a Republică. Întrebarea cea mare care se pune acum este: cu cine va guverna? Mișcarea pe care a inițiat-o, „En Marche!”, a fost creată în urmă cu abia un an și nu se știe foarte bine cine vor fi candidații la parlamentare. Cum va coabita în cazul în care mișcarea sa politică nu va obține o majoritate? Cine va fi primul său ministru, miniștrii cabinetului ?...

Dacă pe tot parcursul campaniei atenția a fost atrasă mai degrabă de bătălia împotrivă lui François Fillon, toate aceste slăbiciuni ale „soluției Macron” devin evidente. Imaturitatea sa politică s-a văzut și în primele gesturi pe care le-a făcut după anunțarea rezultatelor și care au fost sancționate de toți analiștii: un discurs prea lung, confuz și cu o tentă de „deja victorios”; o escapadă prin Paris cu un cortegiu de maiestate regală; o cină la „Rothonde”, un bistro parizian lângă Montparnasse, care a fost comparată cu celebra cină la „Fouquet’s” a lui Nicolas Sarkozy, care i-a umbrit tot mandatul.

Macron s-a culcat pe lauri

În timp ce Macron își savura victoria (după celebra cină, liderul „En Marche”! a dispărut de pe radare), Marine Le Pen a început deja să bată la pas Franța, în contact direct cu populația. Dacă Macron încearcă să aducă dezbaterea pe terenul „pro sau contra Europei”, Marine Le Pen îi răspunde: „pro sau contra Franței”. Această intenție de a părăsi moneda euro și chiar UE este plafonul de sticlă care limitează ascensiunea candidatei FN, deși un referendum asupra acestor decizii a fost între timp introdus în program.

De remarcat, de asemenea, în ciuda așteptărilor, că subiectele legate de terorism au lipsit aproape cu desăvârșire din dezbaterile primului tur. Este de așteptat ca Marine Le Pen să le readucă în actualitate, mai cu seamă că, sub acest aspect, programul lui Macron este confuz.

Președintele Franței – un rege al republicii

Franța este descrisă ca o republică semiprezidențială. Totuși, puterile președintelui Franței sunt mult mai largi decât cele ale președintelui SUA, de exemplu, care depinde în actele sale majore de Congres. În Franța, primul ministru pune în aplicare liniile politice trasate de președinte; ședințele de guvern se desfășoară la Elysée și sunt prezidate de președinte. Președintele Franței are toate puterile și foarte puține responsabilități. Este un model rezultat din istoria agitată a Franței și care a fost din păcate în parte reprodus în Constituția României, fără o logică riguroasă