Alegeri în „Duminica Orbului”! Nașterea grea a democrației românești. În data de 9 iunie 2024, sunt alegeri locale și europarlamentare. Mâine este Duminica Orbului, exact cum a fost în 20 mai 1990. Iar 9 iunie este ziua când a murit cel mai satiric autor la adresa alegerilor, marele dramaturg Ion Luca Caragiale.  Dar care a a fost povestea primelor alegeri din mai 1990?

Au trecut 34 de ani de la acel moment! Duminica Orbului este a VI-a Duminică de după Sfintele Paști.

Alegerile democratice în România se desfășuraseră ultima dată înainte de 1990, în 19 noiembrie 1946. Evident, România era controlată de comuniști. Senatul fusese desființat, dar, teoretic, comuniștii, chiar dacă au câștigat detașat, nu au fost singurii competitori.

Primele alegeri, 20 mai 1990! Trei candidați, numai unul cu șansă!

Alegerile din 20 mai 1990 au opus Frontul Salvării Naționale, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat. Alegerile respective erau atât pentru primul Parlament al României post-decembriste cât și pentru fotoliul de Președinte al României.

Concurau atunci Ion Iliescu - FSN, Radu Câmpeanu - PNL, Ion Rațiu - PNȚCD. Evident, de la început până la sfârșit, Ion Iliescu, liderul FSN și al CPUN - Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, a avut prima șansă. PNȚCD și PNL erau văzute ca un fel de „oficine burghezo-moșierești”, cu tente „fascist-legionare”. Ion Iliescu beneficia de sloganuri de genul „Un președinte pentru liniștea noastră!” sau „Când Iliescu apare, Soarele răsare!” Intelectualitatea românească, studenții abia încercau să se organizeze. La 22 aprilie 1990, cu o lună înainte de alegeri, a început Fenomentul Piața Universității. Ion Iliescu, o dată cu apariția din 22 decembrie 1989 la Televiziunea Română se asociase cu ideea de revoluție.

PNL și PNȚCD avuseseră în februarie 1990 sediile devastate de către demonstranți simpatizanți ai FSN, intelectualii grupați în jurul Alianței Civice credeau că observatorii internaționali vor face totul să nu fie fraude. Dar, chiar dacă, să zicem, fraude propriu-zise nu s-a demonstrat să fi fost, Televiziunea, Radioul erau fidele CPUN și liderului FSN.  „Nu ne vindem țara!”, „Boșorogii venetici vor s-ajungă președinți!” se scanda peste tot, iar nume ca Dinu Patriciu, ori Călin Popescu Tăriceanu se încălzeau pe margine. Așadar, Ion Iliescu avea prima șansă.

Alegeri în Duminica Orbului! Piața Universității

A șasea duminică după Sfintele Paști, în calendarul ortodox este Duminica Orbului, în cinstea vindecării de către Hristos a unui orb din naștere. În acel an, 1990 Duminica Orbului a căzut în ziua de 20 mai, când se  cinsteau Sfinții Talaleu și Talasie. Campania electorală se desfășurase cu mitinguri ce păreau similare vizitelor lui Ceaușescu, atunci când apărea Ion Iliescu dar și cu protestul din Piața Universității în ritmurile muzicii lui Vali Sterian sau Cristian Pațurcă „Mai bine golan decât activist, mai bine mort decât comunist!”

Pe listele electorale au fost  înregistrați atunci 17 200 722 alegători (din totalul de 23 000 000 români) și s-au prezentat la vot 14 826 616 români, adică 86,19% din total. Sincer, nu înțeleg cum astăzi din 21 000 000 români, pe listele permanente sunt 18 000 000 români cu drept de vot, dacă în 1990, diferența dintre numărul electorilor și cel al totalului populației era de circa  6 000 000 români.

Ion Iliescu a obținut 85,07%, Radu Câmpeanu 10.64% iar Ion Rațiu numai 4,29% din totalul de voturi exprimate. În voturi, Ion Iliescu a avut peste 12 000 000 voturi. Radu Câmpeanu puțin peste 1,5 milioane voturi iar Rațiu peste 660 000 voturi.

Epilog....

Rezultatul alegerilor din 20 mai 1990 a fost receptat negativ de Piața Universității, în timp ce românii au redevenit o masă amorfă, care dorea să se bucure de liniștea dinaintea furtunii tranziției. Începuseră să se găsească de toate prin magazine, muncitorii îi luau la șuturi, la propriu pe CI-știi din fabrici, pe directorii comuniști și pe secretarii de partid.

La trei săptămâni de la alegeri, pe 13-15 iunie 1990, Piața Universității a fost măturată de muncitorii de la IMB, de mineri.... „IMGB face ordine!”, „Noi muncim, nu gândim!”, „Am găsit droguri la PENEȚEU” au devenit „refrenele” care au făcut să amuțească temporar „vocile Golaniadei”.

Democrația românească s-a cam născut în 20 mai 1990 prin „cezariană” și „plantarea panseluțelor cu târnăcopul”...Dar nu toate nașterile sunt de nota zece nu-i așa? Cam greu de crezut în 1990, că peste un deceniu, în 2000, Ion Iliescu a ajuns „salvarea democrației”...