Albert Camus și „povestea care ne privește pe toți”. Marele scriitor francez ne-a lăsat o capodoperă finalizată și alta în manuscris.

Cred că toți care am studiat literatura franceză la nivel de liceu am auzit celebra sintagmă: „cette historie nous concerne tous!”. Face parte dintr-un roman memorabil scris în perioada 1941-1946. În 1957, cu un an înainte de Pasternak, Camus lua Nobelul pentru Literatură.

Albert Camus, comunistul revoltat pe comuniști

Albert Camus s-a născut în Algeria, la 7 noiembrie 1913. Mereu a fost un om de stânga, dar valorile comuniste deși l-au atras, n-a putut rămâne în rândurile Partidului Comunist Francez. A spus mereu că „mizeria, nu Marx, m-a învățat libertatea”. Camus s-a născut la Dréan în Algeria, un orășel în care peste trei sferturi din locuitori erau săraci.  A fost al doilea fiu al familiei compuse dintr-un țăran francez, mort în Marele Război și al unei spălătorese spaniole analfabete și care abia putea auzi sau vorbi. Aproape de mama sa, i-a fost un unchi, dogar de meserie și el infirm.

Scriitorul își va aminti că aceste lipsuri i-au modelat spiritul și i-au șlefuit personalitatea. La 20 de ani, în 1933, este un antifascist convins, convingeri accelerate și de ridicarea nazismului lui Hitler. A fost membru al PCF, din 1934 dar s-a retras înainte de război, în 1936. Niciodată nu a explicat de ce și nici nu există o opinie clară asupra ce l-a determinat să se retragă din acest partid.

Albert Camus - licențiat în Filosofie, exponent de calibru al existențialismului

În tinerețe, a studiat la Alger, pasionat fiind de metafizică și de Sfântul Augustin, care în Antichitate fusese episcop creștin la Oran, oraș din Algeria de astăzi. A intrat în contact cu musulmanii pe care trebuia să-i apropie de spiritul pro-comunist și antifascist. A dorit să fie voluntar în Al Doilea Război Mondial, dar era prea bolnav pentru a fi primit.

A locuit la Oran, a muncit, și-a plătit alte studii și a început să scrie „Ciuma” începând din 1941. Acum nu se știe dacă această „ciumă” era fascismul sau era comunismul. Plasează acțiunea la Oran iar șobolanii morți în roman aduc ciuma în oraș. Pe undeva, în roman este o scenă autobiografică. El era la Chambon sur Lignon în Franța ocupată când la 8 noiembrie 1942, Aliații debarcă în Africa de Nord. Soția sa, cea de a doua soție,  rămasă în Oran, îl vede după august 1944.

În roman, jurnalistul Rambert ar fi vrut să fugă din Oran, fiindcă spunea că are dreptul la fericire individuală. Doctorul Rieux, acuzat că abstractizează când spune că această „ciumă” îi privea pe toți, îi spune că acestă „ciumă este monotonă ca orice idee de abstract”. Rambert, evident, abandonează ideea de a fugi, deși mituise gărzile.

O moarte similară cu a lui Mihail Sebastian

Războiul Rece îi conferise lui Camus o aură de învingător. Romancierul se relaxa la ski în Franța. Era Laureat Nobel și lucra la o capodoperă. Romanul trebuia să se numească simplu, „Primul om”. Imediat după Revelionul anului 1960, Camus venea la bordul unui automobil spre Paris. Era 4 ianuarie 1960.  Manuscrisul a fost găsit, atât cât lucrase la el, în noroiul de lângă locul accidentului auto care i-a pus capăt vieții. Tot în accident de mașină a murit cu aproape 15 ani mai înainte, în București, Mihail Sebastian.

Camus ne-a învățat existențialismul. Ne-a învățat prin literatură că trebuie să fim responsabili și uniți unii cu ceilalți. Sunt probleme ale vieții care ne privesc pe toți, într-o colectivitate. Este mesajul unui om care a urât două dictaturi care au făcut milioane de victime la jumătatea secolului XX.