Prevederile legale din Belgia referitoare la dreptul de deconectare se aplică numai companiilor cu mai mult de 20 de angajați și nu acoperă toate tipurile de lucrători. Mare parte dintre Belgieni își pot opri acum telefoanele de serviciu în afara orelor de program, fără teama de sancțiuni din partea șefilor lor.

Dar există și excepții: în practică, dreptul la deconectare se aplică doar unor categorii de lucrători și unor companii. Companiile din Belgia cu peste 20 de angajați au avut termen până la 1 aprilie să pună în aplicare prevederea dreptului la deconectare, care reprezintă unul dintre cei patru piloni ai unui acord de muncă al guvernului federal din 2022.

Toate companiile cărora li se aplică legea au obligația legală de a avea acorduri relevante, fie sub formă de contract colectiv de muncă, fie sub formă de regulamente interne. „Este esențial ca orice muncitor să aibă o delimitare clară între muncă și timpul liber”, a declarat Alexandre Sutherland de la sindicatul ACLVB-CGSLB.

„Lipsa delimitării dintre muncă și viața privată este o sursă de burnout, care este una dintre cele mai frecvente cauze ale absenței de lungă durată”, a subliniat el. „Dreptul la deconectare, dacă este respectat efectiv, abordează această problemă”.

Ce este dreptul la deconectare. Ce poți să faci cu telefonul de serviciu

Deoarece legislația introduce doar un cadru general pentru dreptul la deconectare, companiile belgiene au o mare marjă de manevră în implementarea acestuia.

Cadrul cere angajatorilor să stabilească modalități practice pentru dreptul la deconectare; să creeze linii directoare pentru utilizarea instrumentelor digitale care respectă viața privată a angajaților; și să ofere formare și să crească gradul de conștientizare cu privire la riscurile utilizării excesive a tehnologiei digitale.

Dar dreptul la deconectare pentru sectorul privat nu are claritate și garanții, potrivit lui Hugues Ghenne, consilier juridic la departamentul de politică socială și bunăstare la locul de muncă al sindicatului ABBV-FGTB (sindicatele belgiene au nume voluminoase, deoarece trebuie să includă atât versiunea franceză cât și cea olandeză). „Nu este puțin clar pentru companie ce trebuie să facă, deoarece au opțiunea de a negocia un acord în cadrul companiei sau la nivel sectorial”, a spus Ghenne. „De aceea sindicatul nostru încearcă să îi ajute prin coduri clare de bune practici.”

Faptul că unii lucrători sunt excluși rămâne un element al disputei

Sutherland a subliniat că locurile de muncă din serviciile de urgență sau care necesită un nivel ridicat de reacție formează o excepție. Dar nu este singurua excepție. „Unele contracte [colective de muncă] deja încheiate au limitat domeniul de aplicare”, a spus Ghenne. Este cazul, de exemplu, pentru sectorul aviatic, a explicat el, „care exclude conducerea și angajații din poziții cheie”.

În ceea ce privește companiile cu mai puțin de 20 de angajați care sunt omise din domeniul de aplicare al acestei legi — Nicolas Gillard, purtătorul de cuvânt al ministrului federal al Ocupării Forței de Muncă din Belgia, Pierre-Yves Dermargne, a declarat că acest lucru se reduce la prevederile în vigoare din guvernul anterior.

„Cu toate acestea, nimic nu împiedică companiile cu mai puțin de 20 de angajați să stabilească reguli”, a spus Gillard. Sindicatele luptă pentru ca dreptul să fie extins la toate companiile, a spus Ghenne. În plus, legea nu este clară cu privire la ce pot face angajații atunci când o companie nu le respectă dreptul de deconectare, a spus Ghenne. „Este obligatoriu, dar nu există sancțiuni”, a spus el. „Deși, dacă angajatorul dumneavoastră vă sună la ora 21:00, puteți oricând să ne contactați ca sindicat pentru a vedea ce putem face.”