Când am simţit prada trecând la trei aruncături de suliţă, eu, omul liber al epocii de piatră, am apucat toporul de silex şi i-am luat urma.
De-atunci au trecut ani mulţi, am traversat pustiuri, şi mări mi s-au deschis în cale, până ce am intrat în primul oraş.
Profetul îşi agită braţele în intersecţie, dar cine să-l asculte? În stânga şi-n dreapta văd războinici scrutând parbrizele sub vizierele lăsate. Încotro mergem? Când cel din spate claxonează, tresar şi strâng mânerul spadei de cavaler. Claxonez şi eu, apoi galopăm toţi în sunet de goarne, cu 2 kilometri pe oră, spre mirajul Noului Ierusalim. Îl vom cuceri de-ar fi să ne sfâşiem în faţa coşului cu „orice produs +5 RON“. Vom lupta până la ultimul cod de bare să ne întoarcem acasă încărcaţi de cât mai multă pradă.
Ne strecurăm la umbra zidurilor de sticlă şi ieşim din bezna Evului Mediu direct sub luminile unei Renaşteri intrate în comă. Pânzele au iscălitura artistului sub guler, peste tot sunt stive de unicate în serie şi opere de artă cu manual de folosinţă.
Priviţi-mă! Sunt căpitanul unui cărucior de supermarket, cutreier mallurile ca să deschid noi rute comerciale prin propria-mi singurătate. În urechi aud chemarea necunoscutului învelit în ţiplă şi a aventurii cu certificat de garanţie. Azi am descoperit America pe eticheta unui pantof fabricat în Taiwan, mâine, dacă mă ajută Dumnezeu, voi traversa strâmtoarea din dreptul casei de marcat.
Am ajuns un agent secret infiltrat în propria viaţă. La serviciu mă ascund în spatele unui zâmbet supus şi competent, însă aici, la hipermarket, apar în adevărata-mi strălucire, trecând trufaş în revistă liniile de primăvară-vară. Puteţi să-mi smulgeţi şi unghiile, nu voi recunoaşte nimic şi oricum pantofii „made in Taiwan“ sunt cu un număr mai mici. I-am luat doar pentru că se poartă.
Şi evoluez, evoluez, din ce în ce mai cocoşat de produse în drumul spre progres, şi noi tehnologii răsar în drumul meu, „Hai la electrocasnice, ne trebuie un LCD şi-n baie!“, sunt omul liber al epocii moderne, cu instinctele vii ca focul, simţind spiritul adevărat al Crăciunului de la trei raioane distanţă.
Uneori aş vrea să mă întorc, dar nu se mai poate, aici se merge într-un singur sens, intri pe undeva, ieşi pe altundeva, ţinând în palmă un bon de un metru. E paşaportul spre ziua de mâine şi CV-ul pentru cea de azi, între care se cască nişte ore de fericire închiriată. Probez hainele, mă scald în parfumurile de-abia ieşite pe piaţă şi privesc extaziat la imaginea vie a noului televizor... pentru ca peste numai câteva ore să sărbătoresc naşterea cuiva care toată viaţa n-a avut decât un singur lucru, o cămaşă din pânză de sac.
Crăciun fericit vă doresc. Comentaţi pe www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
