Adevărul despre rachetele „infailibile” ale lui Putin: lansarea cursei globale a înarmării. Pulsul planetei

Vladimir Putin este în criză de supraîncredere. Voit sau forțat din dorința publică de a aduce ceva nou în campania electorală prezidențială, Președintele Rusiei a mizat pe rapoartele super-optimiste ale militarilor săi și complexului militar – industrial reconstruit de către vicepremierul grandoman Dmitri Rogozin și a prezentat, în raportul său despre starea națiunii, la 1 martie, armele fantastice ale Rusiei în format de desen animat, cu riscul de a părea ridicol. Este motivul pentru care merită să ne aplecăm mai atent asupra adevărului despre rachetele pretins infailibile ale lui Putin și a efectelor desenelor animate prezentate în cadrul discursului său care nu mai convinge pe nimeni. Mai ales că o criză de supraîncredere la Kremlin poate duce la gesturi necugetate și demonstrații de forță cu consecințe greu de anticipat.

Mai întâi, trebuie să reținem că în ultimul său interviu înaintea alegerilor de duminică, 18 martie, la NBC, Președintele Putin a declarat că vina pentru cercetarea și producerea armelor sale, care încalcă tratatele de limitare a armelor nucleare, aparține SUA, care a lansat cursa înarmărilor odată cu retragerea, în 2002, din Tratatul Apărării anti-Rachetelor Balistice din 1972 – ABM Treaty! Deci Rusia produce azi arme pentru că SUA s-a retras din ABM Treaty acum 16 ani! Cu această ocazie, trebuie notată afirmația explicită a lansării de către Rusia și recunoașterea implicită a aflării lumii într-o nouă cursă a înarmărilor, pusă, firește, pe seama Occidentului.

Încă de la apariția sistemelor de interceptoare anti-rachetă, Rusia a susținut că ele afectează echilibrul terorii, al armelor nucleare. Practic și în preambului Tratatului START3/START2 revizuit, Rusia a menționat că va considera orice anti-rachetă echivalentă cu o rachetă nucleară. De aici și marea dispută legată de sistemul anti-rachetă de la Deveselu. În fapt, tratatul ABM din 1972 menționa păstrarea de către cele două superputeri a doar 2 sisteme anti-balistice pentru rachete intercontinentale, însă, cu cel mult 100 de antirachete. Sistemul anti-rachetă actual, prezent la Deveselu, folosește proiectile fără încărcătură explozivă, lansate cu viteză de 30.000 km pe oră și care spulberă racheta cu rază medie la impact. Nu e destinată interceptării rachetelor balistice intercontinentaleICBM, și nici nu se află pe traiectoria pe unde ar trece aceste rachete în drumul lor spre SUA.

Este foarte greu de acceptat că apărarea teritoriului și cetățenilor este egală cu o rachetă balistică nucleară ofensivă intercontinentală. La fel și echivalarea unei bucăți de metal, propulsată cu viteză enormă, e adevărat, cu o rachetă cu încărcătură nucleară. Mai ales că retragerea lui George Bush Jr. în 2002 din Tratatul ABM viza crearea de sisteme anti-rachetă destinată atacurilor venite din terțe părți, cu rachete cu rază medie, și nu sunt îndreptate împotriva Rusiei. Moscova, însăși, recunoaște că nu e amenințată, doar că în locul acestor bucăți de metal, pe aceleași lansatoare „ar putea să fie aduse rachete nucleare”. O probabilitate, virtualitate și o problemă majoră pentru orice stat gazdă în raport cu propriul public, atunci când ar alege să facă acest pas.

Florin Dumitrescu, mai fericit ca niciodată. Vestea cea mare pentru fani: Începe o nouă eră

Zodiile cu noroc în această perioadă. Stare de bine, vești bune și mult optimism 

Acum, dacă e să vorbim despre noile arme prezentate de Putin, realitatea e puțin diferită de cele arătate în filmulețele de propagandă de la discursul despre starea națiunii, la 1 martie. Așa cum a arătat Pavel Feulgenhauer în Eurasian Daily Monitor, racheta ICBM Sarmat va intra în producție în câțiva ani, până atunci putând fi produse doar câteva exemplare-test. Și racheta cu propulsie nucleară, testată în 2017, ca și alte arme de același tip dincolo de dâra de radioactivitate lăsată prin atmosferă la joasă înalțime, reclamă ani buni până la producția de serie. O spune chiar Viktor Bondarev, fostul șef al Forțelor Aero-spațiale ruse. Singura armă care e activă este racheta hipersonică Kinzhal, lansată de pe un MIG-31, dar care zboară cu până la o viteză de Mach 3 și e utilizabilă contra țintelor terestre imobile.

Putin vrea ca Occidentul să capituleze, considerând că are deja supremația nucleară și militară globală prin filmulețul prezentat și virtualele produse militare. El este mirat de reacția inexistentă a Occidentului la demonstrația sa de forță, fiind de-a dreptul deconcertat de faptul că amenințarea sa nu a fost considerată ca atare. Acest lucru creează problema dorinței sale de a demonstra că are capacitatea militară respectivă, de a o testa în condiții reale. Pe de altă parte, liderul de la Kremlin ignoră exercițiul efectuat acum un an cu armă laser în Golf, de către forțele SUA, când arma laser montată pe un vas și alimentată fără probleme de o sursă de energie cât o încăpere a doborât ținte în aer și pe apă cu această armă care asigură viteza luminii și lovirea punctului țintit practic instantaneu. Deci invincibilitatea și infailibilitatea rachetelor lui Putin sunt o poveste discutabilă, dar care reclamă, e adevărat, saltul de o generație și trecerea la alte categorii de arme pentru descurajare decât cele nucleare: arma cu laser.