Adevărul din spatele propagandei climatice. David Craig prezintă realitatea incendiilor de vegetație

Sursa foto: Dreamstime.com

Incendiile de vegetație sunt deseori subiectul central pe care activiștii climatici se concentrează. Aceștia oferă imagini dramatice și impresionante ale distrugerilor provocate de foc.

În cartea sa, „Nu există criză climatică”, David Craig ia două dintre cele mai populare țări când vine vorba despre incendii și analizează datele alarmiștilor climatici, prezentând de fapt care este situația reală. „Ni s-a spus în mod repetat de către alarmiştii climatici că incendiile de vegetaţie din ambele ţări se agravează şi totul se datorează încălzirii globale provocate de om. Așadar, voi analiza afirmațiile despre incendiile de vegetație din ambele țări și voi contrasta afirmațiile acestora cu situația de fapt.”

Incendiile de vegetație din SUA

David Craig prezintă graficele incendiilor de vegetație din SUA începând cu 1983. Cel din urmă reflectă o creștere masivă a acestor incendii de la an la an. „Graficul pare să arate că incendiile se agravează. Numărul de acri arși ar fi crescut de la sub două milioane de acri/an la zece milioane de acri/an. Aceasta este o creștere de cinci ori. Destul de înspăimântătoare și o dovadă certă că ne incinerăm planeta îndelungată de suferință?” relatează acesta.

Pe urmă, începe să prezinte argumentele ziarelor din SUA. Acestea susțin că „suntem pe calea autodistrugerii într-un infern de căldură creat de noi.” Un jurnalist al New York Times scria în 2016: „Cele 10,1 milioane de acri care au ars în Statele Unite anul trecut au fost cele mai multe înregistrate. Iar în top cinci pentru acri arși au fost anii din ultimul deceniu”. Și, desigur, schimbările climatice au fost de vină: „Un principal vinovat este schimbarea climatică”.

Jocurile Olimpice 2024. David Popovici a obținut medalia de bronz la 100 metri. Update

Schimbare pentru toți românii care au nevoie de buletin, cazier sau permis de conducere

Însă, David Craig aduce un argument plauzibil care îl contestă pe jurnalist. „Ca și în cazul atâtor articole recente despre dezastrele schimbărilor climatice, este păcat că acest jurnalist nu pare să fi avut nici timpul, nici înclinația să citească exemplare mai vechi ale propriului ziar. Dacă s-ar fi obosit să verifice ceea ce a publicat propriul său ziar despre incendiile din trecut, poate că ar fi dat peste acest articol din 9 octombrie 1938. Atunci ar fi văzut că în 1937, incendiile din SUA au ars 21.980.500 de acri. Acesta este aproape dublul presupusului „record” de 10,1 milioane de acri arși în 2015. Chiar și un reporter rău voitor al New York Times ar trebui să poată înțelege că 21,98 milioane de acri este mai mult decât 10,1 milioane de acri.”

De ce începe topul din anul 1983?

Ei bine, David Craig menționează: Cealaltă problemă legată de raportarea incendiilor de vegetație se concentrează pe motivul pentru care Evaluarea Națională a Climei din SUA și-a început graficul cu suprafețele arse în incendii de pădure în 1983. O căutare rapidă pe internet vă duce la site-ul web al Centrului Național Interagenții de Pompieri din SUA, care explică următoarele: „Înainte de 1983, agențiile federale privind incendiile din sălbăticie nu au urmărit datele oficiale despre incendiile de vegetație folosind procesele actuale de raportare. Ca urmare, nu există date oficiale anterioare anului 1983 postate pe acest site.”

Mai mult decât atât, el continuă. „Așadar, se pare că metoda de colectare și raportare a datelor despre suprafețele incendiate s-a schimbat în 1983. Dar asta nu înseamnă că datele oficiale nu au fost colectate înainte de 1983. O diagramă de la USDA arată Suprafața totală arsă pe an începând cu 1916. Din graficul Serviciului Forestier al USDA reiese că în anii 1920 și 1930, ani fierbinți, suprafața arsă a ajuns la 50 de milioane de acri într-un an. Am putea bănui că Evaluarea Națională a Climei 2017/18 a vrut să influențeze jurnaliştii și politicienii, creând impresia că suprafața arsă se ridică la niveluri record. Aceasta, deși cu o ușoară creștere, a fost de fapt scăzută în comparație cu anii 1920 și 1930.”

Australia și incendiile de vegetație

Pe urmă, el trece la analizarea datelor prezentate în cazul Australiei. „Sezonul de vară al incendiilor 2019-2020 din Australia a fost unul dintre cele mai grave înregistrate. Alimentate de temperaturi record, vânturi neobișnuit de puternice și secetă prelungită, incendiile de vegetație au afectat fiecare stat australian. Acestea au provocat moartea a 29 de oameni și a peste 1,25 miliarde de animale. Se crede că peste 46 de milioane de acri au fost arse.”

„Diagramele prezentate sugerează că temperaturile din Australia, deși au crescut în ultimii 60 de ani, doar revin la nivelurile observate în jurul anului 1900. Această discrepanță între diagramele de temperatură a condus la sugestia că BOM folosește 1910 ca punct de plecare, deoarece asta dă impresia unei clime care se încălzește, ascunzând faptul că temperaturile erau mai ridicate înainte de 1910.”

El adaugă faptul că: „Din nou, se pare că teoriile alarmiștilor climatici nu sunt susținute de fapte.”

Dacă v-am trezit interesul, cartea lui David Craig poate fi comandată de pe ”Editura de carte”.