Krivoi Rog, Ucraina, ianuarie 2002. Rușii și, prin extensie, mai toți cei din spațiul ex-sovietic, au un sentiment aparte când vine vorba de cea de-a II-a Gâlceavă Mondială
Asta pentru că, practic, nu există familie care să nu fi plătit obolul de sânge în marele război. Aproape că nu există localitate mai răsărită care să nu aibă, la ieșirea din partea vestică, un tanc vechi sau un tun pe post de monument. Așezat pe un soclu sau, pur și simplu, pe pământ, cu o plăcuță comemorativă alăturată. Obligatoriu cu țeava îndreptată cu precizie topografică, cum altfel, spre Berlin. Ăsta pe care-l am io în spate era amplasat la Dolinska, lângă Krivoi Rog, în Ucraina profundă. De obicei, e un T34, da' ăsta cre' că e un model mai nou, nu mă pricep la jucărelele astea. Pe faleza din Novorosyissk – unde s-au dat cele mai săngeroase lupte de la poalele Caucazului – am văzut că, în loc de tanc, rușii puseseră o vedetă torpiloare.
Sufletul Maicii Rusii
Ca unu’ care a fost și prin America și s-a preumblat și prin partea estică a fostei URSS am discernământ atunci când afirm că naționalismul rușilor e semnificativ mai mare ca al americanilor. Am fost spectator la două parade. Una în Philadelphia, în ianuarie 1994 și alta la Novorosyissk, 20 de ani mai târziu. Ambele impresionante. Atât doar că, la cea din 9 mai 2014, ziua în care, în '45, s-a semnat capitularea Germaniei, am văzut cum un oraș întreg, cu o populație mai mare ca a Constanței, a ieșit în stradă, la ora nouă dimineața. Cu toții îmbrăcați de sărbătoare, cu stegulețe ale drapelului rusesc în mâini și cu cocarde galben negre în piept – cu crucea Sfântului Nicolae, simbol țarist, velicorus, preluat de Putin ca expresie a neo-imperialismului post-sovietic. De la copii, la veterani de război cu decorații pe pieptul vestonului kaki de la uniformele din 1945. Nu-i scosese nimeni cu arcanul, cum se întâmpla la noi de 23 august sau de 1 mai. Tot orașul era pe străzi să vadă defilarea Armatei Roșii. Și e musai să te gândești că eram într-un oraș din provincie, nu la Stalingrad, Moscova, Leningrad, Kursk sau alte metropole. Mi-am dat seama, atunci, cât de mult este subestimat naționalismul rusesc. Acolo e adevăratul pericol. În sufletele rusești.
Recomandările noastre
