Dacă aş fi condus o redacţie, oricît de mică ar fi fost ea, aş fi coordonat direct o echipă de ziarişti investigatori pentru a obţine informaţiile care lipsesc din cele trei componente ale Scandalului Kovesi:

  1. Plagiatul Codruţei Kovesi.

  2. Albirea Codruţei Kovesi de către CNE, în 2012, un organism complet PSD-izat.

  3. Relaţiile prea apropiate dintre Codruţa Kovesi şi Sebastian Ghiţă.

Cum sînt însă doar un simplu cercetător de bibliotecă, trebuie să mă mulţumesc cu informaţiile din presa noastră aşa-zis liberă.
Atent la informaţiile (nu la părerile, cu duiumul din presa noastră) menite a răspunde numeroaselor întrebări stîrnite de Scandal, nu mi-a scăpat un paradox:
În 2012 presa noastră s-a dovedit mult mai independentă faţă de Codruţa Kovesi.

Niciun site, nici un ziar n-a sărit să hămăie în apărarea ei în mai 2012 cînd a fost acuzată de plagiat. Lucrările CNE au fost relatate (cu excepţia TVR, ca de obicei, camerista Puterii trecătoare) în chip corect şi mai ales cu multe informaţii. CNE n-a fost supus presiunii mediatice. Verdictul n-a fost primit cu urale.

În 2016, peisajul e altul.
În jurul Codruţei Kovesi s-a strîns o haită de maidanezi din presă care mîrîie la toţi cei ce îndrăznesc să pună la îndoială Fecioria Morală a Codruţei Kovesi.
Cu mici excepţii, ziarele, site-urile, televiziunile nu caută informaţii, dovezi, pentru a elucida – prin publicare, numeroasele enigme ale acestui caz.
Culmea e că nu face acest pas absolut necesar în gazetărie nici presa Pro-Kovesi, nici Presa Contra–Kovesi.
Toți se mărginesc, de o parte și de alta, la chibițăreală.
Presa anti publică texte încriminatoare, fără a purcede la o minimă investigație.
Presa pro-Kovesi publică ode la adresa șefei DNA și înjurături la adresa celor care o critică.

Scandalul a fost detonat de autodenunţul lui Sebastian Ghiţă.
Din nenorocire pentru noi, cei care vrem să aflăm Adevărul în Scandalul Codruța Kovesi, cel care l-a detonat e Sebastian Ghiță.
Şi nu pentru că Sebastian Ghiţă e anchetat de DNA, e „penal”, cum îi zic maidanezii, în apărarea Codruţei Kovesi.
Penal, ofticos, terorist, criminal sînt lucruri fără nici o legătură cu adevărul celor susţinute.
Adevărul poate fi spus şi de Apostolul Pavel şi de Nero.
Important nu e cine-l spune.
Important e ca el, adevărul, să fie Adevăr.

Nenorocirea numită Sebastian Ghiţă îşi are cauza în prestaţia publică a deputatului în acest caz.
Cu excepţia unor vorbe, Sebastian Ghiţă n-a adus, nu aduce şi sigur nu va aduce nici o dovadă, nici o informaţie exactă în sprijinul vorbelor sale.
Ca şi în cazul jurnalului Elenei Udrea acuzaţiilor sale le lipseşte elementul crucial pentru a fi luate în serios de un jurnalist sau chiar de un istoric:
Concreteţea.
Nu mă refer, repet, la dovezi.
Mă refer la acele informații minime fără de care un jurnalist nu poate porni nici o investigație pe cont propriu.

Sebastian Ghiţă s-a autodenunţat astfel:

„În cursul anului 2012, am participat în mod direct la redactarea în fals, fără respectarea prevederilor legale, a Raportului Tehnic de Expertiză întocmit de Comisia Tehnică a Consiliului Naţional de Etică în cazul tezei de doctorat a Laurei Codruţa Kovesi.

Deţin date şi dovezi care demonstrează că această comisie nu s-a întîlnit niciodată, iar redactarea în fals a raportului s-a făcut cu implicarea unor înalţi demnitari ai statului şi cu ştiinţa Laurei Codruţa Kovesi”.

Şi cu asta, basta!
De marţi, 25 septembrie 2016, informaţiile oferite de Sebastian Ghiţă au înţepenit în aceste formulări vagi.
Inutil să mai spun că de la Sebastian Ghiţă avem nevoie dacă nu de dovezi măcar de informaţii cît de cît concrete.
Ce-i aia în cursul anului 2012? În ce zi? Sau măcar în ce lună?
Unde e Raportul?
Cine a făcut parte din Comisie?
Cum adică a știut și Codruța Kovesi?

De regulă, orice tip care vrea să se afle adevărul apelează şi la presă, pe lîngă organele statului.
E și normal.
Trăim într-un stat de drept de cașcaval.
Procurorul general e prieten de familie cu Codruța Kovesi.
Cum să ne încredem în onestitatea lui?
În aceste condiții, Sebastian Ghiță putea livra presei independente informații menite a susține o investigație.
Niciun jurnalist interesat de adevăr n-a aflat o informaţie în plus de la Sebastian Ghiţă.

Sunt situații cînd cel care se bate pentru adevăr dă off the record informații unor jurnaliști independenți pentru ca aceștia, chiar dacă nu le pot publica, să-și facă o imagine asupra tărășeniei. Altfel scrii despre un gest precum autodenunțul lui Sebastian Ghiță cînd te-a convins autorul, cu date și dovezi că are dreptate, și altfel scrii cînd afli de la el, de la televizor, doar clișee bombastice.

Sînt convins că-n 2012 verdictul dat Codruţei Kovesi a fost rezultatul unui miş-maş la nivel înalt.
De ce nu ne ajută Sebastian Ghiță să aflăm adevărul?
Sînt două posibilităţi:
Ori Sebastian Ghiţă nu ştie mai mult decît spune.
Ori Sebastian Ghiă a arătat pisica doar pentru a-şi negocia dosarele.

Sebastian Ghiţă şi-a justificat astfel intervenţia pentru falsificarea Raportului:

„Avînd o relaţie foarte apropiată cu dna Kovesi, fiind practic prieteni la vremea aceea, şi dînsa temîndu-se de un potenţial rezultat negativ al comisiei tehnice, vorbind în mai multe rînduri cu dînsa şi eu cunoscîndu-i pe cei care se ocupau de întocmirea raportului tehnic, am convenit ca împreună cu ceilalţi să avem grijă ca raportul să fie pozitiv”.

A făcut asta pe 28 septembrie 2016, într-un interviu acordat ziare.com
De atunci n-am mai obţinut nici o altă informaţie menită a ne ajuta să aflăm adevărul.
Victor Ponta, intervenind și el în discuţie, n-a fost mai presus de Sebastian Ghiță:

„Victor Ponta a declarat, sîmbătă seara, că prima dată cînd a întîlnit-o «informal» pe Laura Codruţa Kovesi a fost în anul 2011, într-o podgorie pe care Sebastian Ghiţă o deţinea la acea vreme între Ploieşti şi Mizil. «Prima dată în viaţa mea cînd m-am întîlnit cu doamna Kovesi într-un mod informal, nu vorbesc de evenimente, a fost la domnul Ghiţă, nu acasă, (…) nu ştiu dacă mai are, avea o podgorie între Ploieşti şi Mizil. Acolo m-am întîlnit prima dată cu doamna Kovesi, în 2011, în mod informal. Sînt lucruri pe care le-am trăit, dar care nu cred, după ce ai avut o funcţie importantă, să le mai spui, pentru că sînt lucruri personale. Categoric confirm. Cred că, în 2011, domnul Ghiţă era mai prieten cu doamna Kovesi decît era cu mine, fiind acolo, la podgorie»”, a spus Victor Ponta la Antena 3”.

Astfel de insinuări sînt bune la un şpriţ.
În presă, unde doar faptele contează, ele nu ne sînt de nici un folos.

După mai mult de o săptămînă de la izbucnirea Scandalului, am tot mai mult convingerea că asistăm nu la un proces de aflare a Adevărului, ci la un episod dintr-o răfuială tipic politicianistă, nici măcar mafiotă:
Au scos pistoalele din buzunar.
Dar nici unul nu trage.
Nu de alta, dar în westernurile politice românești, pistoalele n-au gloanțe.
Au doar vorbe.