Cariera academică a Elenei Ceaușescu este una plină de falsuri și forțări. Două publicații, Evenimentul Istoric și Jurnalul Național au dezvăluit de-a lungul timpului adevărată față a celei care l-a dominat pe Nicolae Ceaușescu
În cazul Elenei Ceaușescu, parcursul academic a fost netipic și accelerat. Bineînțeles, în comparație cu procedurile standard pentru obținerea unui doctorat. Alții ar fi petrecut până la zece ani în acest proces. Elena Ceaușescu a obținut titlul de doctor inginer în mai puțin de o lună. Prin intermediul unui Decret de Stat special, justificat de apropierea unei ședințe speciale a Consiliului de Stat. În care Nicolae Ceaușescu urma să fie propus președinte al Republicii.
Cronologia acestor evenimente începe pe 2 Iulie 1957. Atunci Elena Ceaușescu a obținut diploma de inginer, absolvind Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic București. Parcursul ei academic a fost marcat de evenimente speciale. Cum ar fi repetarea unui an sau o întrerupere de studii, după cum indică o pagină din catalogul personal al unui profesor.
'Materia predată de profesorul Raul Mihail se făcea in ultimul an de studii si este singura dovada pe care o avem, în afara foii matricole - care exista în arhiva Facultății de Chimie -, referitor la studiile din facultate ale Elenei Ceaușescu. Din foaia asta avem anul VI, la fara frecventa, examenul este din 14.01.1957. Si, intr-adevar, s-au prezentat la examen Ceausescu, Florescu si Boiangiu, care au obtinut, fiecare, calificativul «Bine». Eu banuiesc ca tovarasa chiar a fost la acel examen. Ca n-o fi stiut nimic, iar omul a primit sarcina sa dea calificativul «Bine», nu pot spune. Mai am o bănuială: Florescu s-ar putea sa fi fost sotia Ministrului Chimiei, iar de Boiangiu nu mai știu... Vedeți, nici nu sunt in catalogul personal al profesorului cu prenumele, doar cu numele'
Elena Ceaușescu și teza de doctorat
Pe 18 noiembrie 1964, Elena Ceaușescu a fost numită la conducerea Institutului de Cercetări Chimice - ICECHIM. Aici, a lucrat cu o serie de chimisti renumiți, precum Silvia Bittman și Ozias Solomon. Potrivit unor surse, ar fi contribuit semnificativ la teza sa de doctorat. Radu Bordeianu, unul dintre colegii săi de la ICECHIM, a confirmat aporturile decisive ale acestora, deși el însuși neagă orice implicare în realizarea tezei.
'Nu am colaborat in niciun fel. Eu am terminat in 1963, iar in ’65, când m-am angajat la ICECHIM, toate lucrările experimentale cuprinse in teza fuseseră practic încheiate (poate cu excepția câtorva detalii), sub conducerea profesorului Ozias F. Solomon, pe atunci profesor de Chimie Macromoleculara la Institutul Politehnic si seful Sectiei Elastomeri din ICECHIM. Ozias Solomon si Silvia Bittman au avut contribuțiile cele mai importante la acea lucrare. Amândoi au emigrat, la scurt timp dupa sustinerea tezei, in Statele Unite. Ozias Solomon a murit, Silvia Bittman are in jur de 85 de ani', susținea Bordeianu, citat de Jurnalul Național
În perioada 1957 – 1967, Elena Ceaușescu a obținut trei brevete și a publicat articole și comunicări. Dar contribuția sa personală la aceste lucrări este pusă la îndoială de toată lumea. Se speculează că adevărații autori au fost colectivul de la ICECHIM și alți cercetători. Un alt aspect controversat este rolul academicianului Cristofor Simionescu în coordonarea tezei Elenei Ceaușescu. Deși numele său nu apare în documentele oficiale, fiul său, Bogdan Simionescu, a sugerat că tatăl său a refuzat să fie conducătorul tezei sau să facă parte din comisia de doctorat.
Acordarea Elenei Ceauşescu a titlului de Doctor Honoris Causa în Peru (septembrie 1973)
Decret al Consiliului de Stat cu dedicație
Procesul de obținere a doctoratului de către Elena Ceaușescu a început pe 14 noiembrie 1967, când ea a cerut stabilirea comisiei pentru susținerea tezei. Pe 15 noiembrie, Consiliul de Stat a emis Decretul 1058, care a facilitat obținerea titlului de doctor în regim de urgență. Ulterior, comisia de examinare, formată din patru chimisti renumiți, a fost stabilită și a aprobat teza.
Pe 8 decembrie 1967, Elena Ceaușescu ar fi trebuit să susțină teza într-un cadru public, însă există speculații că prezentarea a avut loc într-un mod neobișnuit, la ora 6 dimineața, departe de ochii publicului. În ciuda acestui fapt, comisia a conferit unanimitate de voturi pentru acordarea titlului de doctor inginer Elenei Ceaușescu.
Era susținere publică și anunțul evenimentului a fost afișat la avizierul Institutului, jos, la intrare. Toată lumea, mai ales tinerii asistenți erau curioși. Era un eveniment la fel de interesant ca vizita lui Gogu Constantinescu sau a lui Henri Coandă. Așa că au venit de dimineața, să ocupe locuri cât mai în față, în acea sală. Să nu fie în ultimele rânduri, să n-audă nimic, că ăștia, mai bătrâni, mai vorbeau și cu prune în gură. După ce au luat masa la cantină – fugă, cu mic, cu mare, la sala de consiliu. De la șapte și un sfert – șapte și douăzeci, începuseră să apară. Sala era închisă, dar pe ușa sălii era un afiș: teza s-a susținut la ora 6 dimineața. Aceasta este mărturia verbală a patru persoane care au participat, direct, la acel eveniment. Mi-au relatat mie, direct, nu din auzite. Sunt persoane, acum în vârstă, profesori consultanți. Persoane de mare probitate. Așadar, rămâne întrebarea: a susținut teza tovarășa inginer Elena Ceaușescu sau s-a susținut singură teza?', punctează Vasile Constantin Diaconescu, primul director al Muzeului Institutului Politehnic, citat de JN.
Pe 9 decembrie 1967, Nicolae Ceaușescu a fost numit președinte al Consiliului de Stat, iar procedura academică a Elenei Ceaușescu a fost finalizată cu confirmarea titlului său de doctor inginer. Acest parcurs academic rapid și neconvențional al Elenei Ceaușescu reflectă influența politică și manipularea academică din acea perioadă, după cum arăta și Evenimentul Istoric.
Urmăriți un scurt fragment difuzat pe Canalul Hai România despre cariera universitară a Elenei Ceaușescu