16 iunie

 

Acum exact 30 de ani m-am dus cu flori. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Pe 16 iunie s-au născut Adam Smith, Stan Laurel, Erich Segal, Nelson Doubleday, A.E. Baconsky, Nae Ionescu, Cornel Penu, Ştefan Agopian.

Pe 16 iunie este în calendarul creştin-ortodox Sfântul Tihon. S-a remarcat pentru că a demolat opere de arhitectură şi artă antică: „stricând, dărămând multe capişte idoleşti” (Mineiele, X, pagina 161). Este un Sfânt la care nu m-aș ruga niciodată. „Iartă-l Doamne, că nu ştia ce face!”. Sau ştia?

Astăzi nu mai avem aproape nicio urmă despre agatârşi şi daci, pentru că, după cum au făcut legământ cu Roma, diaconii, preoţii şi episcopii greco-catolici au distrus metodic, ardeleneşte, timp de sute de ani, orice dovadă materială, relicvă arheologică, document, ruine care nu susţineau teoria purităţii latine a poporului român. Este teoria mult lăudatei Şcoli Ardelene, până mai ieri susţinută şi în Regat. Nu am spus-o eu, ci marele istoric Nicolae Iorga!

De altfel acum, în prezentul istoric, suntem martori la distrugerea sistematică de către islamişti a relicvelor şi a siturilor arhitectonice preislamice. Din aceleaşi motive ca şi ardelenii noştri, acum sute de ani. În viziunea lor strâmbă, religioasă, ruinele istorice sunt diavoleşti, statuile perfecte ale antichităţii, sunt idoli! Ca și iconoclaștii din State, care distrug simboluri și statui, distrug istoria, de fapt. De ce dracii zugrăviți pe bisericile noastre sunt negri? Bună întrebare! Poate că răspunsul îl dă fostul ambasador al Vaticanului în State, cel cu ”copiii luminii” și ”copiii întunericului”.

Studiile secrete ale profesorului meu şi aici îl numesc pe Mircea Eliade erau îndreptate spre a găsi răspunsul la o singură întrebare: De ce, religia?

Dar doresc să vă povestesc despre un alt profesor. Pe care nu l-am cunoscut direct, ci doar prin opera lui. Astăzi îl pomenim la 130 de ani de la naștere. Îl consider pe Nae Ionescu drept unul, dacă nu cel mai important filosof din România. Cu o statură deosebită, gigantică, de profesor, politician și jurnalist, Nae Ionescu a fost Steaua Polară a multor generații de români.

Pe 16 iunie, în anul 1990, acum exact 30 de ani, m-am dus cu studenții mei de la ASE, le predam realații și comerț internațional, ca să-l pomenim pe Nae Ionescu, la mormântul lui de la Bellu, la 100 de ani de la naștere. Cu flori, bineînțeles. Când am ieșit din metrou, ne-au oprit niște vigilenți, minerii abia plecaseră, poate că unii mai rămăseseră. Eram cu mai mult de cincizeci de studente și studenți, fetele aveau flori, băieții lumânări. Oamenii aceia ne-au întrebat, bănuitori, unde mergem. Le-am răspuns că la mormântul unui profesor universitar de filosofie, Nae Ionescu. Cetățenii aceia s-au destins, au zâmbit, în România filosofia, pe atunci, putea fi doar comunistă, marxistă, așa că șeful lor a spus: ”Lăsați-i să treacă, sunt de ai noștri, merg cu flori la profesorul lor de filosofie!”   Nimeni nu a mințit, fiecare a spus adevărul pe care îl știa și îl înțelegea. Din punctul fiecăruia de vedere!

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE