Pe 24 noiembrie 1859, Charles Darwin a publicat lucrarea „Originea Speciilor” despre teoria evoluționistă. Biologul englez, după ce a efectuat o expediție navală cu vasul „Beagle”, a scris că speciile de animale evoluează de-a lungul generațiilor printr-un proces de selecție naturală și că diversitatea vieții a apărut prin descendență comună, ilustrată printr-un model ramificat. Tot la aceeași dată, acum 32 ani, în 1991, cântărețul Freddie Mercury murea de SIDA, iar acum 96 ani, în 1927, România pierdea unul dintre cei mai valoroși politicieni liberali din istoria sa modernă, pe prim-ministrul Ion I.C. Brătianu.
Lucrarea științifică „Despre Originea Speciilor prin Selecția Naturală” a fost scrisă de Charles Darwin, considerată a fi fundamentul biologiei evoluționiste.
Aceasta a fost publicată la data de 24 noiembrie 1859.Darwin a inclus în carte dovezi colectate în timpul expediției Beagle din anii 1830 și descoperiri ulterioare din cercetare, corespondență și experimente.
Cartea lui Darwin a introdus teoria științifică conform căreia populațiile evoluează pe parcursul generațiilor prin selecția naturală. Lucrarea a prezentat o serie de dovezi conform cărora diversitatea vieții a apărut prin descendență comună, urmând un model ramificat de evoluție.
Ce este evoluția după Charles Darwin?
Evoluția reprezintă schimbarea caracteristicilor moștenite ale populațiilor biologice pe parcursul generațiilor succesive. Aceasta are loc atunci când procese evoluționare, precum selecția naturală și deriva genetică, acționează asupra variației genetice, rezultând în apariția unor caracteristici mai frecvente sau mai puțin frecvente în cadrul unei populații pe parcursul mai multor generații.
Procesul de evoluție a condus la diversitatea vieții la fiecare nivel al organizării biologice. Evoluția prin selecție naturală este susținută de fapte observabile despre organisme vii:
- adesea se produc mai mulți urmași decât pot supraviețui;
- trăsăturile variază între indivizi în ceea ce privește morfologia, fiziologia și comportamentul;
- diferitele trăsături conferă rate diferite de supraviețuire și reproducere (fitness diferențial);
- trăsăturile pot fi transmise din generație în generație (ereditatea fitnessului).
Evoluția omului, reprezentare artistică - Dreamstime
Avem cu toții un strămoș comun
Toată viața de pe Pământ, inclusiv omenirea, împărtășește un ultim strămoș universal comun (LUCA) , care a trăit aproximativ 3,5–3,8 miliarde de ani în urmă.
Registrul fosil conține o progresie de la grafitul biogenic timpuriu la fosilele de mat microbial și organisme multicelulare fosilizate.
Modelele existente de biodiversitate au fost modelate de:
- formarea repetată a noilor specii (speciație);
- modificări în cadrul speciilor (anageneză);
- pierderea speciilor (extincție) pe parcursul istoriei evoluției vieții pe Pământ;
Trăsăturile morfologice și biochimice tind să fie mai asemănătoare între specii care împărtășesc un strămoș comun mai recent, ceea ce a fost folosit istoric pentru a reconstrui arborii filogenetici, deși compararea directă a secvențelor genetice este o metodă mai comună în prezent.