Săptămâna trecută, EVZ a publicat pe ediția online procesul- verbal întocmit de procurorul DNA cu privire la acuzațiile aduse lui Victor Ponta din vremea în care activa ca avocat.

 Documentul a fost redactat de procuror în ziua chemării la DNA a premierului, când i-a adus la cunoștință faptele de care s-ar face vinovat alături de Dan Șova. Pentru acest dosar, Ponta n-are nici imunitate și nici nu există impediment ca să fie trimis în judecată. Citind procesul-verbal după ce mi-au atras atenția niște opinii din spațiul public ale unor economiști, nu pot decât să mă întreb ce urmărește procurorul DNA cu un asemenea dosar? DNA, prin Daniel Morar și Codruța Kovesi ne-au dat speranțele unei justiții intransigente și serioase și chiar au arătat că, în România, și miniștrii pot intra în pușcării în baza rechizitoriilor beton ale procurorilor.

De aceea, orice mică greșeală sau aprecieri slab argumentate într-o anchetă cu învinuiți din politică pot fi speculate și să erodeze mare parte din încrederea în DNA. Și am să vă prezint ”traducerea” procesului-verbal întocmit de procuror, întrebându-mă și întrebând dacă anchetatorul nu a vrut din start să-i arate judecătorului la care va ajunge dosarul că inculpatul nu prea are vină penală, ci mai degrabă contravențională. Vom vedea decizia când dosarul va ajunge în instanță. Iar dacă ea va fi favorabilă lui Victor Ponta, acesta va profita din plin ca să-și convingă electoratul că a fost și este victimă, iar marile și serioasele acuzații să fie spulberate cu ușurință de PR-iști pricepuți.

Revenim la dosarul cu bucluc. Pe scurt: un control ANAF, care a constatat lipsa unor rapoarte justificative la cabinetele de avocatură Șova și Ponta, control ce s-ar fi putut solda cu o amendă contravențională, a fost transformat de procuror în ditamai infracțiunea. Situații asemănătoare cu cea a controlului ANAF la firmele lui Șova și Ponta s-au petrecut în alte companii, ba chiar și în presă. Sancțiunea pentru nerecunoașterea de către Fisc a unor facturi înseamnă nedeductibilitatea cheltuielii, nu evaziune fiscală sau spălare de bani, spun economiștii. Iar lipsa rapoartelor de activitate cerute cu insistență de inspectorii ANAF se soldează tot cu amendă, așa cum s-a întâmplat la trustul la care lucram în 2011, când nu s-a știut că ziariștii cu drepturi de autor trebuie să întocmească astfel de rapoarte.

Iată ce cuprinde procesul-verbal întocmit de procuror și pe care l-am publicat, săptămâna trectă, pe siteul evz.ro.

Acuzațiile procurorului DNA sunt în număr de trei:

1. Infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 Cp (17 infracțiuni) cu aplic.art 5cp, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani și conflict de interese ( 2 infracțiuni)

2. În 30.08.2007, între SCA Șova& Aociații și CAB Av Victor Viorel Ponta s-a închiat o Convenție de conlucrare profesională pentru cauzele penale. (n.r. Din această cauză declarațiile celorlați avocați – că nu au lucrat cu Ponta - sunt firești, deoarece ei lucrau pe dosare civile)

3. În perioada oct. 2007- dec.2008, Victor Ponta a emis 17 facturi fiscale în valoare de 181.439,98 lei. Toate false, în opinia procurorului: ” Facturile fiscale au fost transmise spre decontare societății de avocați care a efectuat plata, după care le-a înregistrat în contabilitate”.

Deci Ponta a plătit taxe! În culpă este Șova, fiindcă ANAF nu a recunoscut niște facturi și, drept urmare, nedeductibilitatea lor și imputarea taxelor aferente. Ce aflăm despre prejudiciul produs, ca să existe partea penală și nu cea contravențională? Procurorul consemnează că ”sumele aferente celor 17 facturi reprezintă cheltuieli ce nu au la bază operațuni reale”, pentru că „Victor Ponta nu a efectuat nici un fel de activitate profesională în temeiul convenției de conlucrare”.

Deci, se poate spune că Ponta a mințit că a muncit pentru banii aceea, iar Șova l-a plătit degeaba. În drept, ne spune procurorul, aceasta înseamnă că cei doi au încheiat „convenția de conlucrare prin fraudă la lege”, devenind infractori pentru că documentul avea caracter fictiv. Procurorul explică în ce constă fapta pe care, în opinia sa, legea o pedepsește: Convenția părților a fost doar mijlocul prin care avocații Șova și Ponta „au mijlocit darea, respectiv primirea unor sume importante de bani”, lucru care a prejudiciat atât „patrimoniul” altor doi avocați din Casa Șova cât și ”bugetul consolidat al statului prin diminuarea bazei de impozitare a contribuabilului SCA „Șova și Asociații”.

Din consemnarea anchetatorului se înțelege că Șova și-a înșelat partenerii asociați, iar Ponta îi e complice la infracțiunile de înșelăciune, evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Știți ce e ciudat aici? Partenerii asociați n-au depus reclamație că ar fi fost înșelați!

De asemenea, este greu de înțeles, în acest context concluzional, ce a gândit procurorul când a consemnat în procesul-verbal următorul paragraf: „Devine astfel evident că, prin remiterea respectivelor sume, Șova Dan Coman l-a retribuit pe Ponta Victor Viorel, lucru acceptat de acesta, pentru facilități sau servicii de orice natură efectuate în trecut sau care urmau să fie efectuate. Astfel, dacă Șova Dan Coman avea orice datorie, chiar și morală, la Ponta Victor Viorel putea să îl gratifice sau să achite datoria pur și simplu, fără să fie nevoie de plăsmuirea unei situații aparent legale prin care să fie efectuate plățile”.

Pare că e o nedumerire a procurorului ca să nu zic că-i de-a dreptul o apărare; în traducere, procurorul spune că Șova putea să-i dea bani lui Ponta „fără să imagineze” acea convenție și plățile pe bază de facturi. Ne și explică de ce avocații parteneri au făcut-o. Un control ANAF, din 2011, a relevat că în firmele lui Șova și Ponta nu au fost găsite „rapoarte de activitate, fișe de lucru, fișe de timp sau alte acte justificative” pentru acele facturi de plăți: „Inspectorii fiscali au cerut în mod expres, prin adresă, depunerea documentelor justificative privind activitățile efectuate în temeiul convenției de conlucrare. De asemenea, i s-a solicitat lui Ponta Victor Viorel și completarea unei note informative în legătură cu respectivele activități”. Iar Ponta, ne spune tot procurorul, a răspuns în scris ANAF „arătând că a prestat asistența juridică verbal, dar și că poate proba activitatea deoarece există și concluzii scrise depuse în dosarele din instanțe”.

Din același proces-verbal aflăm că povestea cu facturile, dacă ar fi acceptată ca infracțiune, a fost deja prescrisă: „De la momentul epuizării infracțiunii, decembrie 2008, a început să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale, care s-a împlinit în decembrie 2013, întrucat nu s-a identificat nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a acestuia. Cu toate acestea, cele 17 facturi fiscale rămân în continuare înscrisuri false”. Procurorul de caz susține însă că Ponta trebuie să răspundă penal pentru cele 16 rapoarte de activitate ca avocat, cerute de Fisc și întocmite în fals.

Asta e dosarul numărul 1. Subțirel și care se poate lăsa cu o achitare în instanță, așa cum s-a întâmplat și în cazul președintelui Iohannis cu acuzația ANI, de conflict de interese. Și atunci, mai întreb o dată: DNA trebuia să se compromită cu un astfel de dosar? Că doar Ponta nu-i Al Capone și nici justiția noastră nu-i la fel cu cea americană!

  Cititi povestea detaliata in editia tipărita de astăzi a Evenimentului zilei