Acordul de la Munchen și „necunoscuta” intrării trupelor sovietice în Cehoslovacia. Ce poziție a avut România?
Acordul de la Munchen din 29-20 septembrie 1938 sacrifica Cehoslovacia pe altarul voinței Germaniei și Poloniei, Germania voia Regiunea Sudetă, locuită de o populație germană iar Polonia, teritoriul Teschen. Se știe că Franța și Anglia au fost conciliante, dar mai puțină lume știe ce rol ar fi putut juca URSS și România lui Carol al II-lea.
Acordul de la Munchen: intențiile URSS și atitudinea României
România era în 1938, anul de vârf al perioadei interbelice românești, sub zodia autoritarismului lui Carol al II-lea. Practic, nu mai exista o dezbatere, singura figură de excepție din politica externă românească, Nicolae Titulescu, fusese exclus din Guvern la finalul verii lui 1936, după ce încercase la Montreux să se înțeleagă cu Maksim Litvinov, șeful diplomației sovietice, cu privire la Nistru ca zonă de demarcație româno-sovietică, sovieticii nerecunoscând niciodată Unirea Basarabiei cu România, deci, implicit nici granița de pe Nistru.
În 1938, Germania lui Hitler voia Regiunea Sudetă. România era aliată din 1921 cu Cehoslovacia, cu care avea graniță comună, în Mica Înțelegere. În Balcani, România era aliată cu Turcia, Grecia, Iugoslavia (fondatoare a Micii Înțelegeri la 1921) în Înțelegerea Balcanică din 1934. Polonia și Bulgaria, alături de Ungaria aveau tendințe revizioniste, iar URSS era, de asemenea, dornică să creeze prilejul aprinderii conflictului care să o readucă în topul puterilor lumii, de unde căzuse Rusia Țaristă la 1918.
Ce a încercat URSS-ul
URSS a încercat să ceară României ca trupele sovietice să tranziteze România, în sprijinul Ceholsovaciei în 1938, dacă Praga dorea să se opună lui Hitler. Carol al II-lea, deja se orientase parțial spre Germania și nu a permis trupelor sovietice accesul, fiindcă politicienii de la București se temeau ca nu cumva sovieticii să uite să mai ajungă în Cehoslovacia și să ocupe Basarabia. La vremea respectivă, România avea graniță la nord cu Cehoslovacia și Polonia, deci sovieticii nu puteau trece prin Polonia. Moscova știa de Mica Înțelegere și a mizat pe statutul de aliate a României și Cehoslovaciei.
Acordul de la Munchen: cronologia cererii sovietice de ajutor
Cronologic, dorința URSS de a se implica în criza sovietică poate fi marcată în intervalul mai-septembrie 1938. Comuniștii cehoslovaci au anunțat Guvernul de la Praga în mai 1938, că URSS va ajuta Cehoslovacia în ciuda refuzului Poloniei și României, dacă Cehoslovacia avea de gând să se opună militar.
Carol al II-lea a declarat la finalul lunii mai 1938, că România nu se va implica în disputa germano-cehoslovacă. La 11 septembrie 1938, Maksim Litvinov ar fi transmis la Moscova detaliile discuției de la Geneva cu ministurl francez de externe G.Bonnet care i-a relatat punctul de vedere al ministrului român al afacerilor externe N. Petrescu Comnen. Acesta ar fi spus ministrului francez că dacă Armata Roșie ar survola la mare înălțime spațiul aerian românesc, nimeni nu ar observa, România trebuind să asculte de obiecțiile poloneze la o eventuală ajungere a trupelor sovietice în Cehoslovacia. Cehoslovacia prin Zdenek Fierlinger (ambasador ceholsovac la Moscova din 1937 până în 1945) știa că România ar fi fost de partea Cehsolovaciei dacă Franța era de acord ca Praga să se opună militar.
Acordul dintre Polonia și Franța
Concret, când adjunctul lui Litvinov la Afacerile Externe, V Potemkin i-a spus lui Fierlinger despre poziția României aflată de Litvinov de la Ministrul român de Externe Petrescu-Comnen, ministrul cehoslovac Fierlinger a afirmat că știa poziția românească: „ar permite trecerea Armatei Roșii prin România, dacă Franța era de acord”.
Dar, din 1921, Polonia avea acord cu Franța, iar Franța și Marea Britanie garantaseră frontierele poloneze chiar în contextul în care s-ar fi extins (Franța și Anglia oferiseră garanții Poloniei la 30 martie 1939 și României la 13 aprilie 1939). Așadar România, s-a ascuns după acorduri și a condiționat trecerea Armatei Roșii în 1938 prin România de acordul Franței cu care România avea un nou tratat din 1926. În ciuda relațiilor diplomatice reluate în 1934, între București și Moscova, problema Basarabiei nu a fost lămurită până la ultimatumul din 26 iunie 1940.
Epilog....
Oare cum ar fi arătat lumea în toamna lui 1938 dacă Cehoslovacia s-ar fi opus presiunilor anglo-franceze de a satisface teritorial Germania și Polonia? Dar oare cum ar fi fost dacă România permitea accesul Armatei Roșii? Evident, este istorie contrafactuală și nu știm ce s-ar fi petrecut. Cert este că URSS, înainte de a avea Pactul Ribbentrop Molotov cu Germania la 23 august 1939, pact de neagresiune cu anexe secrete, evident cu accente puternic revizioniste, a jucat cartea de a dori să fie în Cehoslovacia. Să nu uităm că URSS permisese Germaniei de la Weimar să se înarmeze pe teritoriul URSS, prin Tratatul de la Rapallo din 1922.
Multe enigme
Sunt multe întrebări fără răspuns și azi: de ce Anglia și Franța au impus atât Cehsolovaciei în 1938 cât și Poloniei în 1939 să nu se opună Germaniei? Se știe că atunci când Germania a cerut Gdansk, Londra și Parisul ceruseră Varșoviei să nu cumva să mobilizeze armata să nu supere Germania, deși încă din august 1939, Germania dorea să atace Polonia. De ce Parisul și Londra nu voiau să audă de intrarea Moscovei în Europa Centrală?
Un posibil răspuns, în opinia mea poate fi dat: evident, sub rezerva că nu știm ce ar fi fost pentru că istoria se face despre ce a fost și nu despre ce ar fi fost dacă ar fi fost! Acest răspuns este: Parisul și Londra erau convinse că vor bate Germania exact ca în Primul Război Mondial și lăsau Germaniei șansa de a ataca Polonia ale cărei frontiere Parisul și Londra le garanteseră. Atacul german le-ar fi permis să intervină.
Aș mai adăuga un aspect: GRU, spionajul militar al URSS, cu un pronunțat caracter extern știa că Cehoslovacia nu se va opune, de teamă să nu piardă sprijinul francez și englez. Știa că Anglia și Franța doreau ca Germania să ajungă să greșească atât încât Parisul și Londra să declare război Germaniei după ce Germania a început prima.
Așadar, în spiritul Tratatului de la Rapallo cu Germania de la Weimar, prăbușită la 30 ianuarie 1933, URSS a acceptat Pactul Ribbentrop-Molotov să câștige timp cu Germania și, de ce nu, să ia o parte din Polonia că doar și Rusia, alături de Prusia și Austria (ocupată din 1938 de Germania) împărțiseră Polonia în secolul XVIII, anulând existența statului polonez.
Stalin nu a anticipat
Evident, nici în 1941, pe 22 iunie, Stalin nu se aștepta să fie atacat de Hitler, deși rapoartele spionilor îl anunțaseră din mai multe surse ( spionii cu criptonimele Lucy, Sorge, Dora) că URSS va fi atacată. Hitler ar fi vrut din aprilie 1941 să atace, dar a decis să atace Iugoslavia și Grecia pentru a ține la respect englezii în Mediterana și a da ajutor lui Mussolini. Turcia, Japonia vor avea acorduri de neutralitate cu URSS, iar americanii nu se vor implica decât când vor fi atacați la ei acasă.
Cu siguranță, prezența Armatei Roșii în 1938 în Cehoslovacia ar fi schimbat ceva... dar repet, istoria nefiind contrafactuală ci exclusiv factuală, nu vom ști niciodată „ce s-ar fi întâmplat dacă”...