Sportul preferat al liderului de la Kremlin, judo, a fost multă vreme interzis în URSS, practicanții riscând ani grei de pușcărie și chiar moartea, în cazul părintelui judo-ului în Rusia.

Odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, judo a renăscut în Rusia. Mare fan și practicant, Putin afirmă că aplică în viață și la muncă principiile filosofice ale acestei arte marțiale. Puțină lume știe că, în copilărie, Vladimir Putin avea o reală aversiune pentru muzica tradițională rusă. Or, tatăl său, adora să cânte la acordeon și-l obliga și pe Vladimir să-i cânte melodiile preferate. Viitorul președinte a ales atunci să se îndrepte către sport, lăsând în plata domnului acordeonul. Anatoli Rakhlin, fost antrenor al lui Putin, a dezvăluit că a mers acasă la acesta pentru a-i convinge părinții că Vladimir are vocație pentru acest sport și a-i asigura că această disciplină nu este periculoasă.

Pe tatami, Vladimir era o panteră

Putin a început judo la 11 ani. „Când a început să se antreneze, nu avea nici un talent și nu se demarca de alți elevi. Dar, cu timpul, a arătat rezultate impresionante. Pe tatami, era ca o panteră, lupta până în ultima secundă”, își amintea Rakhlin. La 21 de ani, Putin a devenit campion al Leningrad-ului (Sankt-Petersburg) la judo. Ulterior, Putin a excelat și în alte arte marțiale, în special în karate (kyokushin). Ulterior, Kremlinul s-a îngrijit să-i confere președintelui rus aura unui polisportiv. Putin pare că se simte bine în orice sport: practică schi alpin, hochei pe gheață, curse auto, înot subacvatic și, când își face timp, mai și pescuiește.

Sensei Vassili Ochtchepkov

Foarte posibil, fără Vassili Ochtchepkov, judo-ul nu ar fi apărut probabil niciodată în Rusia. Vassili Ochtchepkov a petrecut mulți ani în Japonia, unde a studiat această artă marțială, dobândind și centura neagră cu un dan. În 1914, a revenit în Rusia și a fondat, la Vladivostok, prima școală de judo, scrie Russia Beyond. „Părintele judo-ului rus”, cum era denumit Vassili, nu s-a oprit aici. În 1917, tot în Japonia, în urma examenelor, și-a luat cel de-al doilea dan, devenind primul rus și al treilea european care a obținut această performanță, la timpul respectiv.

Cel mai mare judoka, împușcat în cap, în închisoare

Vassili Ochtchepkov a contribuit major la democratizarea judo-ului, antrenând ofițeri și trupe ale Armatei Roșii. Dar nu știa la ce se expune. În anii represiunii staliniste, suspectat (firește, fără nici o dovadă) că este „spion japonez”, sensei Ochtchepkov a fost arestat. „Mai bine arestăm zece nevinovați decât să lăsăm un spion să scape”, era zicala epocii. Zece zile mai târziu, era împușcat în cap în închisosarea Butyrka. Epoca sovietică s-a dovedit periculoasă și pentru sporturile importate. Judo a fost proclamat „activitate străină poporului sovietic”. Ucenicii lui Ochtchepkov au dezvoltat o nouă artă marțială, inspirată din judo. Se va numi „sambo” (prescurtat în limba rusă însemnând „autoapărare fără arme”)

Țării, cât mai multe medalii

Când, în anii , 60, judo a fost recunoscut ca sport olimpic, disciplina a beneficiat de o nouă șansă în URSS, unde liderii sovietici impuneau obținerea a cât mai multe medalii de aur, în orice sport, pentru a-i surclasa pe „imperialiști”. Ridicată fiind interdicția practicării judo-ului, practicanții de sambo au revenit la judo. Începând cu JO din vara anului 1964, adepții sovietici ai sambo, convertiți la judo, au câștigat patru medalii de bronz. Dar a fost nevoie de timp pentru a stabili o școală solidă de judo la nivel național, Federația sovietică de judo nefiind creată decât în 1972. Din acel moment, campionatele au fost organizate de-o manieră regulată. Tot anul 1972 a fost un an remarcabil pentru judo-ul sovietic. URSS obținând, la JO din Munchen, medalia de aur.