Cine nu a luat în serios ce se întâmplă acum în America și a crezut că este vorba doar de incidente pasagere, s-a înșelat amarnic.
Un editorial de John Daniel Davidson pentru The Federalist.
Dacă ați crezut că „Aboliți Poliția” – cu forma mai moderată „Opriți finanțarea Poliției” – nu era decât un slogan stupid pe care ziariștii docili, universitarii vigilenți și politicienii imorali îl postează pe Twitter pentru a-și arăta sprijinul față de mișcarea Black Lives Matter (BLM), atunci înseamnă că nu ești în pas cu Revoluția.
Săptămâna trecută, primarul Los Angelesului, Eric Garcetti, a anunțat că municipalitatea va reduce bugetul departamentului de poliție (faimosul LAPD) cu 100 de milioane de dolari, aducându-l la suma de 150 de milioane, suma urmând să fie „reinvestită în comunitățile negre și de culoare”.
Tăierile de la fondurile poliției din LA vor constitui cea mai mare parte a fondului de 250 de milioane de dolari ce vor fi afectați pentru „a pune capăr rasismului din orașul nostru”, a declarat Garcetti.
Modul exact în care aceste milioane vor fi cheltuite rămâne necunoscut, dar primarul vorbește despre investiții „în locuri de muncă, educație și vindecare”.
Nu se știe cum reducerea fondurilor pentru poliție va promova vindecarea, într-un oraș răvășit de jafuri generalizate și de rebeliuni care l-au obligat pe Garcetti să ceară ajutorul Gărzii Naționale pentru a restabili ordinea în weekendul trecut.
Dar arată în ce măsură BLM a putut să transforme ceea ce ar fi trebuit să fie un haștag idiot pe Twitter într-o măsură politică reală.
La Minneapolis, acolo unde George Floyd a decedat la arestare, pe 25 mai, declanșând manifestații și revolte la scară națională, Departamentul pentru Parcuri și Recreere al municipalității a pus capăt contractului cu serviciul de poliție, joi, în urma unei declarații similare luate de inspectoratul pentru educație al orașului.
Universitatea din Minnesota, muzeele și alte locuri publice au denunțat și ele contractele pe care le aveau cu poliția.
Acest lucru înseamnă că parcurile nu vor mai utiliza poliția orașului pentru a gestiona evenimentele organizate aici, iar poliția parcurilor nu va mai răspunde solicitărilor de asistență din partea poliției municipale.
Înseamnă și că în școli nu vor mai fi afectați ofițeri de poliție. Înseamnă, în general, mai puțini polițiști care acționează în oraș.
Unii din Minneapolis vor să meargă chiar mai departe. Săptămâna aceasta, reprezentanta Democrată Ilhan Omar a sprijinit ideea dezmembrării Departamentului de Poliție din Minneapolis (lucru care s-a și întâmplat duminică – n.r.), idee enunțată de un membru al Consiliului municipal care dorește să „reinventarea a ceea ce înseamnă siguranța” și „reinvestirea în competențî culturală și pregătire în domeniul sănătății mentale, dezescaladare și rezolvarea conflictelor”.
Activiștii BLM sărbătoresc aceste evoluții ale evenimentelor – au fost una dintre solicitările lor esențiale – dar și persoane precum Brian Fallon, fost purtător de cuvânt al Departamentului de Justiție și secretar de presă al campaniei electorale a lui Hillary Clinton, ca și grupuri de reflecție presupus moderate precum Niskanen Center’s Center, condus de Will Wilkinson, care a postat pe Twitter un mesaj ironic în care scrie: „comunităților nu li se mai cere să finanțeze poliția din taxele lor, ele vor adopta ale forme de securitate mai de încredere”.
Fallon, Wilkinson și alții ca ei par complet inconștienți că aceste alte forme de securitate – mafia, cartelurile, milițiile înarmate – sunt mult puțin de încredere decât poliția.
Cine dorește să afle cum sunt aceste noi forme de securitate, să se uite la Irak, la Somalia sau Libia.
Ce îmvățăm de la aceste țări este că oamenii care știu că nu au protecția poliției vor căuta alte forme de protecție din partea oricui deține puterea. Din acest motiv, chiar și acum se pot vedea proprietari ale căror magazine au fost jefuite și incendiate care își exprimă sprijinul pentru BLM și protestele în desfășurare.
Cel mai adesea, ei încearcă pur și simplu să își arate buna credință și să dobândească o poliță de asigurare împotriva altor distrugeri de către bandele de stradă.
Le este frică, dar știu și cine deține puterea în comunitatea lor, și răspund rațional. Posterele pro-BLM din vitrinele lor pot foarte bine însemna „vă rog, nu îmi vandalizați prăvălia, voi spune și voi face tot ce doriți”.
Așa se întâmplă atunci când poliția dispare. O situație veche de când lumea.
La fel este și reacția păturilor bogate. Bogătașii nu au de ce să se teamă de bandele de stradă. Ei își pot angaja propriile forțe de protecție. De aceea, poți vedea celebrități precum John Legend sau Natalie Portman semnând apeluri pentru reducerea finanțării poliției. Ei vor fi în siguranță în comunitățile lor apărtate de garduri înalte, protejați de agenți privați, indiferent de ce se întâmplă cu poliția și ce se întâmplă pe străzi.
Oamenii de rând, femeile mai ales comunitățile minoritare, vor cădea primele victime celor care vor pune mâna pe putere în absența poliției – adică primii pe care aceste elite susțin că îi reprezintă.
Și, între timp, pe Twitter, ziariștii își vor cere scuze pentru că nu au fost și mai vigilenți, și mai din vreme, așa cum au făcut Zach Beauchamp și Matthew Yglesias de la publicația Vox, săptămâna trecută, după ce îndrăzniseră să se întrebe care este logica „abolirii poliției”.
Nu există cereri pentru reformarea poliției, pentru a face schimbările necesare ca lucruri precum legile imunității sau privilegiile sindicale ale poliției să se modifice, schimbări care ar reprezenta o mare diferență și ar face poliția mai de încredere.
Asemenea reforme s-ar bucura de sprijinul unei largi majorități a populației și ar putea fi aprobate cu ușurință.
Dar cererile pentru abolirea poliției nu au legătură cu reformarea poliției. Nu au legătură cu lupta pentru demnitate și tratament egal pentru americanii de culoare. Nu au legătură cu încetarea violențelor și a dezordinii care pune din ce în ce mai mult stăpânire pe orașele noastre. Nu au legătură cu prezervarea sau instaurarea unei societăți liberale și deschise.
Au legătură cu puterea. Și odată poliția dată la o parte, cei care au cerut abolirea ei, intenționează să pună mâna pe putere.