A plecat din Rusia în China, apoi la Londra și SUA ca să-și împlinească destinul

A fost căsătorit de patru ori şi a avut cinci copii. A murit la New York, la 10 octombrie 1985.

În testament a lăsat rugămintea ca, în memoria lui, să fie difuzate, prin toate mijloacele de comunicare, anunţuri referitoare la efectul devastator al fumatului asupra sănătăţii.

Actorul de origine rusă, Yul Brynner, laureat al Premiului Oscar în 1956 pentru rolul din filmul „Regele şi eu”, s-a născut la 11 iulie 1915, la Vladivostock, Rusia, în familia unui inginer rus de origine elveţiano-mongolă şi a unei doctoriţe elveţiene.

În 1930, familia s-a mutat în China şi, mai târziu, la Paris. În Franţa, Yul Brynner a lucrat ca artist la trapez, la Cirque D'Hiver, în paralel cu efectuarea studiilor primare, la Liceul Moncelle.

Alertă pentru proprietari. Câinele îți poate aduce probleme. Ce spune legea

Israelul pregătește replica după raidul masiv. Iranul amenință cu o armă puternică. Update

A părăsit şcoala în favoarea zilelor pline de distracţii, în compania colegilor de circ.

În 1934, a semnat un contract la Teatrul Naţional din Paris, fiind apreciat pentru fluenţa cu care vorbea mai multe limbi străine, dar şi pentru talentul său în arta dramatică şi în muzică, fiind un excelent chitarist şi solist vocal.

Pe Broadway

A interpretat, în 1945, rolul Tsai-Yong în musicalul "Lute Song", în care a avut-o drept parteneră pe Mary Martin. Producţia a ajuns pe Broadway în 1946 şi cu toate că a fost prezentată de puţine ori, i-a adus celebritatea lui Yul Brynner.

A fost distins cu primul premiu din carieră - Premiul Donaldson pentru cel mai promiţător actor.

După o perioadă petrecută în SUA, sub îndrumarea lui Mihail Cehov, s-a mutat la Londra şi a început să joace în piese de teatru şi în paralel să filmeze producţii de televiziune, majoritatea transmise peste Ocean.

În 1949, şi-a făcut debutul în lumea filmului, în producţia "Port of New York", ale cărei filmări au fost realizate în Manhattan.

După mai mulţi ani de teatru, s-a întors în faţa camerelor de filmat, pentru "Regele şi eu", pentru care a primit Oscarul pentru cel mai bun actor (1956).

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric