Veste neagră odată ce s-a confirmat moartea unuia dintre cei mai mari jurnalişti ai deceniilor trecute, Seymour Topping, care la 1 decembrie 1973 i-a luat un interviu-eveniment lui Nicolae Ceauşescu.
La acea vreme, Seymour Topping (n.r. – poreclit de colegi Top) era redactor al ziarului New York Times şi era primit de Nicolae Ceauşescu în Cabinetul 1 de la Comitetul Central. Liderul Republicii Socialiste România şi al Partidului Comunist Român se pregătea pentru o a doua vizită în Statele Unite ale Americii.
Preşedintele Richard Nixon fusese în România în 1969 şi Ceauşescu răspundea invitaţiei liderului de la Casa Albă într-o vizită a cărei agendă se întindea pe 9 zile. Printre altele, dictatorul dezvăluia că intenţiona să discute cu Nixon despre parteneriate în domeniul petrochimiei şi al construcţiei de maşini. La 3 decembrie 1973, interviul apărea şi în ziarul Scânteia, organ al Comitetului Central al PCR.
Seymour Topping a murit la 98 de ani
Revenind la moartea lui Seymour Topping, trebuie spus că acesta a decedat la 98 de ani, iar numele său rămâne în galeria celor mai performanți corespondenți străini din generația lui. Legendarul jurnalist american de origine evreiască s-a stins duminică, la spitalul White Plains (New Yorks), conform unui comunicat de presă remis de fiica lui Rebecca.
De-a lungul prodigioasei cariere, Seymour Topping a lucrat pentru The Associated Press și New York Times, iar spre finalul vieţii a fost desemnat administrator al Premiilor Pulitzer. În anul 1949, când era corespondent pentru AP, a fost martor ocular al căderii Nanking - pe atunci capitala guvernului naționalist al lui Chiang Kai-shek - în faţa Armatei Roșii a lui Mao Zedong.
A fost victoria-cheie a comuniştilor în China și Topping a fost primul jurnalist care a raportat-o lumii. După ce comuniștii și-au consolidat poziția și s-au aliniat public cu liderul sovietic Josef Stalin, Topping și alți corespondenți americani au fost alungaţi de pe continent.
China, marea dragoste a lui Top
Astfel, Topping a ajuns la Hong Kong la sfârșitul anului 1949. De acolo, după o vizită la domiciliul din Statele Unite și un ocol de urgență în Canada, pentru vizita și căsătoria cu Audrey, s-a întors la biroul AP din Hong Kong. El spera că autoritățile comuniste chineze vor fi de acord cu cererea sa de a se întoarce în China.
În așteptarea răspunsului, Topping a acceptat o misiune în Indochina franceză (n.r. - formată din trei regiuni vietnameze, Tonkin, Annam, Cochinchina). Așa cum a povestit în memoriile publicate în 1972 şi dedicate experienţelor din Asia, şefii AP și-au dorit ca el „să meargă într-o țară amuzantă, al cărei nume a fost uneori amestecat de editorii noștri din New York cu Indonezia. Era Indochina. Era un fel de problemă în Vietnam și ai merge acolo o lună?”
El și Audrey tocmai fuseseră la hotelul Continental din Saigon în februarie 1950, când o bombă aruncată de un biciclist a sfâșiat o cafenea de peste piață, scuturând hotelul. S-a repezit afară spre o scenă de haos. „Soldații și marinarii francezi, morți și răniți, zăceau printre mesele răsturnate și sticla spartă în interiorul cafenelei şi pe terasa de pe trotuar, unde sorbeau băuturi. Războiul a început în Sud, în plină furie”, nota el despre acel atentat sângeros.
Un jurnalist care a trăit istoria
În următorii doi ani, Topping a scris cu precauție despre forța insurgenței împotriva ocupanților coloniali francezi din Indochina și lupta lungă și sângeroasă care va continua aproape fără întrerupere până la retragerea finală a SUA din Vietnam în 1975.
După detaşarea la Londra ca corespondent diplomatic și în Berlinul de Vest ca șef de birou pentru AP, Topping s-a alăturat în 1959 Times, unde urma să lucreze în următorii 34 de ani. Cunoscut sub numele de Top, el a fost corespondent șef la Moscova și Asia de Sud-Est, editor străin, asistent editor, director adjunct și, în cele din urmă, redactor sub conducerea Times Executive Editor A.M. Rosenthal timp de 10 ani, din 1977 până în 1987.
A devenit director de dezvoltare editorială pentru grupul de ziare New York Times până la retragerea sa din companie în 1993. În următorul deceniu, a ocupat funcția de administrator al Premiilor Pulitzer la Universitatea Columbia și a ocupat simultan catedra San Paolo, fiind Profesor de Jurnalism Internațional la Columbia Journalism School.
„În calitate de decan de lungă durată al Premiilor Pulitzer, Seymour Topping a stabilit cel mai înalt standard de excelență și integritate pentru judecarea și acordarea premiilor în jurnalism, arte și litere”, a spus Dana R. Canedy, care a renunțat recent la funcția de administrator al premiului. „Viziunea și conducerea sa ca administrator Pulitzer au rezistat testului timpului și continuă să influențeze procesul de acordare a premiilor”, a mai spus aceasta.
Institutul Internaţional de presă
A încetat să predea în 2002, dar a rămas dedicat scrisului, afacerilor internaționale și jurnalismului ca membru al Institutului Internațional de Presă și al Consiliului pentru Relații Externe. A participat frecvent la evenimente organizate de AP și Overseas Press Club până la 90 de ani.
Născut la 11 decembrie 1921, în Harlem, New York, Topping a fost fiul unor imigranți evrei din Europa de Est. El a scris că a dezvoltat o fascinație pentru China la o vârstă fragedă și la 16 ani a decis, fiind editor de liceu, că vrea să devină corespondent acolo. Acest lucru l-a determinat să se înscrie la Universitatea din Missouri, a cărei școală de Jurnalism avea legături cu China și Orientul Îndepărtat. A absolvit în 1943.
După ce a servit ca soldat de infanterie în Pacific, în cel de-Al Doilea Război Mondial, Topping a fost demobilizat în Filipine și a început să-și pună în practică specializarea în jurnalism în 1946, ca reporter în Asia pentru Serviciul Internațional de Știri.
De acolo a fost trimis în China și a obținut un loc de muncă mai bine plătit la AP în Shanghai, în 1948. Topping a acoperit bătălia esențială de la Huai-Hai și apoi a rămas la Nanking în timp ce diplomații și oficialii guvernului naționalist, dar și trupele au fugit de Armata Roșie care se apropia.
Faţă-n faţă cu oamenii lui Mao
Topping a fost acolo când forțele lui Mao au acaparat prim-planul în noaptea de 24 aprilie și comuniștii clandestini au apărut la vedere pentru a prelua controlul asupra orașului. Un reporter de la Agence France-Presse a câștigat o aruncare de monede cu Topping pentru a telegrafia primul editorilor săi, dar editorii de la Paris au ținut flash-ul (n.r. - informație importantă, transmisă cu prioritate) de trei cuvinte al colegului său, în așteptarea mai multor detalii.
În schimb, relatarea mai lungă a lui Topping a ieșit imediat pe firele AP, după care comuniştii au tăiat liniile de comunicaţie din oraș. Aşa a aflat lumea ce se întâmpla în China în 1949. Cu un an înainte, în timp ce ea era studentă la Universitatea din Nanking, Topping a cunoscut-o pe Audrey Ronning, care i-a devenit soție și colaboratoare timp de 69 de ani.
Era fiica diplomatului canadian Chester A. Ronning și provenea dintr-o familie de misionari luterani din China. În timp ce era reporter și apoi redactor la Times, Topping era frustrat că nu a reușit niciodată să se întoarcă în China.
Statele Unite nu recunoscuseră niciodată Republica Populară Chineză, care la rândul ei nu admitea jurnaliști din Statele Unite între anii 1950 și 1960. Șansa lui Topping a venit în cele din urmă în 1971, ca urmare a „diplomației ping-pong” dintre Statele Unite și China. Termenul „diplomație ping-pong” se referă la schimbul de jucători de tenis de masă între SUA și Republica Populară Chineză la începutul anilor ’70, care a început în timpul Campionatelor Mondiale de tenis de masă din 1971, la Nagoya, Japonia,
Eterna fascinaţie pentru China
Topping îl întâlnise pe Chou En-lai în timpul Războiului Civil Chinez. În 1971, Audrey, care lucra atunci ca fotograf și scriitor independent, în timp ce îl însoțea tatăl ei într-o misiune diplomatică în China, a trimis vestea că Chou a fost de acord să îl invite pe Topping înapoi. „Cât de mult am tânjit mulți ani să văd din nou panorama satelor, a locuințelor de pe acoperișul de țiglă... și a orașelor care se agită cu energiile torențiale ale unui popor diferit de oricare altul”, a scris el în prologul volumului de memorii „Călătoria între două Chine”.
Pe lângă „Călătoria între două Chine”, volum publicat în 1972, Topping a scris „Pe frontul liniilor Războiului Rece: jurnal unui corespondent american de la Războiul Civil Chinez până la criza rachetelor cubaneze și Vietnam”, publicat în 2010. El a scris și două romane istorice, unul bazat pe Războiul Civil Chinez și unul pe Vietnamul din 1945 intitulat „Fatal Crossroads”.
În 1966, după plecarea lor din Berlin şi revenirea în Statele Unite, când Topping a fost numit editorul extern al Times, Toppings s-a stabilit în Scarsdale, New York. În urma lui rămân soția Audrey și patru dintre cele cinci fiice ale lor: Karen Cone, Rebecca (Robin) Topping, Lesley Topping și Joanna Topping. O a cincea fiică, Susan Topping, a murit în 2015.
sursa: abcnews.go.com