Incidentele au inceput inca din timpul zilei (cand au cantat Santana, The Flying Buritto Brothers, Jefferson Airplain si Crosby etc.), insa isi pastreaza caracterul izolat, in prima parte. LSD-ul si alcoolul incep sa-si faca efectul asupra pustanilor, iar cativa dintre ei sunt batuti de Hell’s Angels, o grupare de motociclisti care asigura paza si ordinea.

Rolling Stones isi incep cantarea cu „Jumpin’ Jack Flash”, „Carol”, „Sympathy for the Devil”, pe care o intrerup cand o motocicleta explodeaza in fata scenei. Hell’s Angels lovesc in multime, fetele se umplu de sange. Printre multiplele apeluri la calm, trupa incearca sa cante ceva mai linistit, insa nebunia din fata lor devine generala.

Totul culmineaza in momentul in care (pe acordurile piesei „Under My Thumb”), Meredith Hunter, in varsta de 18 ani, incearca sa se apropie de scena. Un Hell’s Angel, Alan Passaro, scoate un cutit si il injunghie de mai multe ori. Ulterior, a sustinut ca tanarul de culoare scosese un pistol care nu avea sa fie gasit niciodata.

Dupa o scurta intrerupere, concertul se reia, iar muzicienii continua sa cante fara sa aiba habar ca cineva tocmai fusese ucis, la cativa metri de ei. Imediat dupa ultima nota, trupa decoleaza cu elicopterul, parasind acel loc blestemat.

Fragmente din cartea „Blue, Black&White – Povestea Rolling Stones”, scrisa de Ioan Big si aparuta la Editura RAO