Gerhard Meier a obţinut cele mai prestigioase premii literare din aria germană precum premiul Petrarca (1983), Theodor-Fontane (1991), Berlin (1991), Hermann Hesse (1991), Gottfried Keller (1994) şi Heinrich-Böll (1999).

Din noiembrie, scriitorul era grav bolnav.

Născut în 1917, Gerhard Meier este considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai literaturii elveţiene germanice, deşi a dus o viaţă foarte discretă în comuna sa de origine Niederbipp, departe de toate cercurile literare.

Arhitect prin formaţie, apoi angajat din 1938 al unei fabrici din Niederbipp în care a lucrat 33 de ani, Meier a început să scrie de foarte curând, pentru a înceta apoi complet până la spitalizarea sa, în 1957, pentru tuberculoză, într-un sanatoriu.

În 1964, a apărut primul său volum de poeme, însă abia în 1979 el s-a făcut remarcat, când scriitorul austriac Peter Handke a împărţit cu el premiul Kafka.

În cursul anilor 1970 şi 1980, Gerhard Meier s-a făcut cunoscut atât prin poeme, cât şi prin romane. Proza sa este axată în principal pe oameni apropiaţi şi evenimente locale, uneori neînsemnate.

Printre opere sale se numără "Borodino", "Tărâmul vânturilor", "Balada zăpezii", "Canalul" şi "Insula morţilor".

(10:51)