Manevra „calului troian” i-a reușit lui Macron? Compromisul pentru șefia Comisiei Europene poate să o coste pe Merkel scaunul de cancelar

Președintele francez Emmanuel Macron pare într-adevăr a avea stofă de mare manipulator, așa cum l-au numit jurnaliștii din Hexagon. Varianta propusă de el (cu nemțoaica Ursula van der Leyen la șefia Comisiei Europene) nu pare nimic altceva decât un dar otrăvit făcut cancelarului german Angela Merkel. Două sunt argumentele pentru a descifra în acest fel complicatul joc de putere din Europa.

În primul rând, imediat după alegerile europene, Macron a folosit toate pârghiile pe care le avea la dispoziție pentru a demonta pretențiile Partidului Popular European la președinia Comisiei Europene. S-a vorbit nu numai de lipsa de experiență a lui Manfred Weber în ceea ce privește guvernarea, cât mai ales de faptul că PPE trebuie să accepte că centrul de greutate al coaliției pro-europene s-a mutat mai la stânga, dat fiind că pentru o majoritate în Parlamentul European e nevoie ca popularii și social-democrații să-i atragă în arcul majoritar pe centriști (Renew Europe) și pe Verzi. Sigur, scopul lui Macron era ca aliații săi liberali să preia funcția, dar pentru a face acest lucru posibil a fost nevoit să-i convingă întâi pe socialiști că ei merită o bucată mai mare din tortul european. În al doilea rând, tot Macron a aruncat pe masă varianta Timmermans, deși bănuia că acesta nu avea șanse reale să treacă de votul Consiliului European. Abia apoi, după ce s-a convins că nu va reuși să obțină sprijin pentru vreunul din acoliții săi, președintele francez a scos-o din pălărie pe Ursula von der Leyen, aparent într-un gest de bunăvoință pentru Angela Merkel.

Poate vi se pare tendențios modul în care prezint faptele. Sunt gata să accept ipoteza că Emmanuel Macron este Albă ca Zăpada și că propunerile lui nu au avut decât intenția onestă de a debloca procesul de desemnare a președintelui Comisiei Europene. În acest caz, însă, președintele francez e extrem de naiv (lucru și mai grav în politică decât reaua credință). Să mă explic. După ce a dat apă la moară socialiștilor europeni, Macron a propus pentru această funcție unul dintre cei mai slabi miniștrii din cabinetul Merkel. Ideea ingenioasă a rezolvat criza europeană, dar în Germania a creat condiții pentru o „furtună perfectă”. În primul rând pentru că social-democrații germani au nevoie ca de aer să-și sublinieze toate diferențele și divergențele pe care le au cu aliații lor de guvernare creștin democrații. SPD s-a săturat să tot piardă alegeri din cauza guvernării comune cu Merkel. Dar nu numai calculele electorale îi fac pe social-democrați să o atace din toate pozițiile pe von der Leyen, ci și prestația ei într-adevăr lamentabilă ca ministru al Apărării. Și nu e vorba numai de atacurile de pe twitter ale reprezentanților SPD, ci și de amenințarea, cât se poate de credibilă, că europarlamentarii acestei formațiuni vor vota împotriva candidatului desemnat de Consiliul European.

Situașia este atât de gravă încât liderul CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, a ținut să iasă la rampă și să-și avertizeze aliații din arcul guvernamental, "Dacă social-democrații germani vor adera într-adevăr la atitudinea lor distructivă față de candidatura lui Ursula von der Leyen, aceasta va fi o povară pentru coaliție", a declarat Mini Merkel la o conferință de presă susținută împreună cu fostul cancelar austriac Sebastian Kurz. Cu alte cuvinte, dacă von der Leyen nu trece de votul Parlamentului, nu numai că UE intră în criză, ci e posibil să se rupă și coaliția dintre CDU și SPD care conduce Germania.

Revoluție în fotbalul mondial. FIFA, obligată de justiție să rescrie regulile

Bolojan: Epoca Klaus Iohannis în PNL s-a încheiat!

Încă vi se mai pare că Macron a Albă ca Zăpada? În aces caz, „a greșit-o bine”. Refuzul Parlamentului European de a o vota pe von der Leyen nu numai că i-ar lăsa în offside pe popularii europeni, dar ar putea să o doboare și pe Merkel de la putere. Două ținte dintr-un foc pentru Macron, care nu numai că ar putea manevra să iasă cine „trebuie” la șefia Comisiei, dar ar scăpa și de cel mai periculos rival pe care îl are în Europa. Pentru că, dacă Merkel pierde poziția de cancelar german, cariera ei politică s-a încheiat.

O singură piedică majoră întâmpină această strategie a „calului troian”- țările grupului de la Visegrad si puternicul contingent pe care conservatorii, naționaliștii și euroscepticii din Est l-au trimis în Parlamentul European. Deși nimeni n-a încercat să le „cumpere” bunăvoința, votul acestor a;a-zi;i extremi;ti de dreapta ar putea fi decisiv pentru Ursula von der Leyen.