Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea Partidul Muncitoresc Român imediat după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. El a beneficiat de sprijinul „baronilor roșii” care nu l-au considerat un pericol.

Imediat după numire, a trecut la consolidarea poziției sale, înlăturându-i pe veteranii partidului, aflați în poziții de conducere. În locul acestora a promovat oameni docili pe care îi rotea periodic, împiedicându-i să capete prea multă putere.

Nicolae Ceaușescu a obținut puterea totală

Suspicios față de cei din jurul său, dictatorul a avut grijă să-i rotească pe cei aflați la conducere, alături de el. Nicolae Ceaușescu făcea acest lucru în mod regulat, pentru a evita formarea unor găști care să se întoarcă împotriva sa. Treptat a cumulat toate funcțiile importante din stat, încălcând statutul Partidului Comunist.

Astfel, din poziția de președinte al Consiliului de Stat, dictatorul a lărgit continuu atribuțiile acestei structuri, subordonându-și Consiliul Economic și pe cel al apărării. Sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, Consiliul de Stat s-a transformat dintr-un organ onorific într-unul de conducere efectivă, dublând sau preluând atribuțiile guvernului.

Așa s-a ajuns ca, în 1969, la Congresul al X-lea, două treimi din membrii Prezidiului Permanent să fie promovați prin noului dictator. Așa a ajuns să preia puterea în totalitate.

Ultima lovitură a dat-o în 28 martie 1974 când Marea Adunare Națională a instituit funcția de președinte al Republicii Socialiste România, iar Nicolae Ceaușescu a devenit primul președinte.

Ce spuneau apropiații despre dictator

Rotirea cadrelor a devenit o practică obișnuită a lui Nicolae Ceaușescu, în toate domeniile. Fără să țină cont de pregătire sau competențe, făcea numiri în funcții după cum îl tăia capul. Un inginer putea fi numit activist de partid în capătul țării. Iar un profesor universitar putea fi trimis ca ambasador. La fel, un general putea ajunge director de întreprindere sau primar de municipiu.

Dictatorul Nicolae Ceaușescu îi chema pe cei vizați și le comunica decizia în ceea ce-i privește. Iar hotărârea sa nu putea fi combătută în nici un fel. Așa a fost cazul lui Cornel Burtică, un inginer care a ajuns să lucreze la Comitetul Central. Ulterior acesta a fost trimis să lucreze în diplomație. Cornel Burtică nu era un personaj necunoscut. Cei doi se cunoșteau din anii '50, așa cum avea să povestească fostul activist

„Pe Ceauşescu l-am cunoscut în 1956. Ceauşescu a avut atunci un rol important în crearea organizaţiilor studenţeşti pentru că el era secretar al Comitetului Central şi se ocupa cu tineretul, printre altele.  Eram la o practică, în Valea Jiului, şi m-am trezit chemat la Bucureşti şi mi s-a spus: «Uite, ce-ar fi să te ocupi de studenţii din Bucureşti?» Şi aşa am ajuns secretar al organizaţiilor studenţeşti din Bucureşti. După aceea, am fost preşedinte”, a povestit fostul activist.

Amintirile lui Cornel Burtică despre Nicolae Ceaușescu

Fostul activist și-a amintit cum l-a întâlnit pe dictatorul comunist și care au fost impresiile pe care i le-a făcut. Nicolae Ceaușescu l-a oprit să plece la doctorat în Germania și l-adesemnat să lucreze în Comitetul Central.

„În 1959 trebuia să plec la doctorat în Germania şi învăţam de zor limba germană. Trebuia să fac doctorantură în semiconductori. Şi m-am trezit într-o zi chemat de Virgil Trofin (important om politic comunist, prim secretar al CC al UTC, apoi secretar al Comitetului Central – n.r.), care a spus: «Vino, că trebuie să mergem la tovarăşul Ceauşescu» – care era secretar cu tineretul. Şi-am venit la Ceauşescu, care mi-a spus: «Ne-am gândit să nu mai pleci la doctorat. Ar fi bine să lucrezi la Comitetul Central». Așa m-am trezit că mă bagă în tot felul de delegaţii…la întâlnirea balcanică a tineretului şi studenţilor…. pe urmă m-a trimis cu Ion Iliescu la Praga la Ununea Internaţională a Studenţilor.

La întoarcere am fost băgați direct în Plenara Comitetului Central al Uniunea Tineretului Muncitor şi Trofin a anunţat: «Trecem la ultimul punct de pe ordinea de zi: măsuri organizatorice. Conducerea partidului a hotărât ca Ion Iliescu să fie eliberat şi vă propunem să fie ales secretar al Comitetului Central Cornel Burtică» Mie nu mi-a spus nimeni absolut nimic înainte. După aceea, Trofin m-a întrebat: «Ce părere ai?»

Zic: «Dacă ştiam că-i vorba de funcţia asta refuzam să vin la Comitetului Central». Sigur, s-a supărat. I-a spus lui Ceauşescu. Ceauşescu m-a luat la rost: «Adică, cum? Tu pleci îndoit la drum. Ai de gând să nu faci treabă»…Tot felul de interpretări  tâmpite.  Pe urmă m-a trecut la Ministerul de Externe. Şi Ceauşescu mi-a spus: «Vrem să te creştem ca viitor ministru de Extern»”, și-a amintit Cornel Burtică.

Cum îl caracteriza pe dictatorul comunist

Cornel Burtică a povestit despre prima impresie pe care i-a făcut-o dictatorul Nicolae Ceaușescu. El spune că i-a făcut impresia unui om deștept, dar lipsit de cultură. Mai mult, spune despre dictator că avea o personalitate puternică.

„Prima impresie pe care mi-a făcut-o Ceauşescu a fost de om taciturn. Avea o figură mai încruntată. Mi-a făcut impresia unui om deştept, dar nu suficient de cult. Asta a fost impresia mea despre el. Trebuie să vă spun că avea o personalitate puternică. Adevărul e că te impresiona. Eu nu mă prea sinchiseam de figurile astea mari, dar la Ceauşescu intram cu oarecare strângere de inimă.  Această personalitate  îi copleşea pe mulţi. Deci, ăsta era Ceauşescu. Te fixa [cu privirea] şi te făcea să te simţi mărunt.

Deci după ce am fost la Comitetului Central, am trecut la Externe şi am fost consilier la Paris trei ani. Eu mi-am dat seama de lacunele lui Ceauşescu mai ales în domeniul istoriei. Lui Ceauşescu îi plăcea foarte mult istoria. Şi mi-am dat seama că el nu ştie foarte multe lucruri despre Basarabia, Bucovina…. La Paris i-am cumpărat în permanenţă cărţi, i-am făcut rezumatele acestor cărţi. El s-a apucat şi-a început să mai înveţe franceza. Era interesat în mod deosebit în legătură cu istoria noastră…despre Basarabia, Bucovina.

Pe urmă a început el să-mi ceară «mai interesează-te şi de cutare şi de cutare…» În perioada respectivă – anii 1956 – 1960 – a avut o curiozitate ştiinţifică formidabilă. Îl durea pierderea teritoriilor româneşti, l-a durut când a aflat cum s-au purtat rușii, sovieticii….  În felul lui a fost un patriot. Nu vorbesc de evoluția lui ulterioară. Eu vorbesc de perioada de început…  a fost o perioada de acumulare a unor cunoştinţe de care habar n-avea”, a mai povestit Cornel Burtică. Documentar Rador.