Alegerile din 1946. Comuniștii „umflă potul”. Aveau Guvernul în mâna lor, controlau deja societatea, „partidele istorice” erau în corzi.

2024 a fost și este un an electoral. Să ne ducem cu 78 ani în urmă, la primele alegeri care au schimbat destinul României.

Alegerile din 1946  - Senatul,  „organ reacționar” nu mai exista din vară

Alegerile din 1946 stăteau sub semnul unor schimbări. La 6 martie 1945, A.I. Vîșinski, omul Moscovei își văzuse visul cu ochii după ce „zgâlțâise” Palatul Regal, lovind cu pumnul în masă și trântind ușile. Comisia Aliată de Control ( Malionvski-URSS, Stevenson-Regatul Unit, Schuyler-SUA) era un accesoriu la uniforma mareșalului sovietic Rodion Malinovski.

Un decret din iulie 1946, desființează „organul reacționar”, Senatul, creat la 1864 de Cuza. Rămânea doar Parlamentul unicameral, format din Adunarea Deputaților. Comuniștii mai păstrau un rudiment de democrație, prin autentificarea decretelor Consiliului de Miniștri de către Regele Mihai.

Regele încearcă Greva regală

La 21 august 1945, Regele Mihai inițiază Greva Regală. Suveranul dorea să fie totuși organizate alegerile legislatie. Nu mai participă la celebrarea Zilei de 23 August, devenită o sărbătoare de tip național (Ziua Națională era încă 10 Mai, Ziua Regală), celebrată cu defilări și discursuri. Dorea să tragă un semnal de alarmă. Se pare că Aliații din Comisia Aliată de Control au ieșit din amorțire și au început să anunțe guvernele lor despre ce se petrecea în România.

Aliații trimit proteste oficiale și la Moscova, iar efectul se vede. Comuniștii fac un mic pas în spate. Acceptă la 7 ianuarie 1946, membri ai PNL și PNȚ în Guvernul Groza. Se acceptă ideea de a fi organizate alegerile generale pe 19 noiembrie 1946. Comuniștii făceau parte din Blocul Partidelor Democratice ( Comitetul Evreiesc, Frontul Plugarilor, formațiuni dizidente liberale-Tătărescu și țărăniste-Anton Alexandrescu, Uniunea Patrioților).

Alegerile au fost sau nu falsificate?

După 1990, retorica falsului comunist a fost rostogolită. Nu era departe de adevăr, dar nici nu putem vorbi că PNȚ ar fi câștigat detașat  alegerile cum a susținut Maniu. Sau cum au susținut adepții lui Maniu de după 1990. Adevărul e, ca de obicei pe la mijloc. În 1946, au loc și alegerile din Cehoslovacia. Liderul comunist Klment Gottwald își duce partidul la o victorie corectă în alegeri libere. Evident, cât puteau fi de libere alegerile unde era Armata Roșie. Occidentul a constatat clar că el și comuniștii câștigaseră corect 38 % din voturi. În 1948, se va instaura conducerea totală comunistă printr-o lovitură de stat.

În România, PNȚ și-a arogat victoria. Evident, s-a spus că în Ardeal, au fost falsuri. De alegerile de la Cluj răspundea proaspătul general Victor Precup, devenit comunist la Doftana, după ce în anii 30 urmărise lichidarea lui Carol II și fusese prins. Se spunea că, de exemplu, în multe secții, deasupra urnei, erau în pod indivizi care aruncau făină pe umerii țăranilor ce votau cu PNȚ. Când se depărtau de secție, erau luați în primire de agenții comuniști.

Astfel de incidente au fost raportate, dar să nu uităm că la alegeri, aveau drept de vot atât femeile cât și bărbații. Era vot universal în adevăratul înțeles nu ce fusese în interbelic. Așadar, în mod clar, cei dispuși să voteze contra PNL și PNȚ erau sensibil mai mulți. Comuniștii, evident, au falsificat rezultatele. A ieșit un scor de 32 mandate pentru PNȚ și 3 mandate pentru PNL. BPD (comuniștii și aliații lor) avea 347 mandate. 38 mandate reveneau împreună  Uniunii Populare a Maghiarilor, Partidului Țărănesc creat de Dr. Lupu, Partidului Social-Democraților Independenți.

Șocant! Regele deschide Legislatura de iarnă cu Mesajul Tronului!

Deși mulți se așteptau ca Regele să nu recunoască rezultatul alegerilor, iată că el o face. La 1 decembrie 1946, Suveranul vine în Parlamentu și prezintă Mesajul Tronului. Concluzia mea este că pe undeva comuniștii și țărăniștii au avut un număr relativ egal de mandate, adică au avut electorat de partea lor. În 1945, Petru Groza a făcut o reformă agrară. Muncitorii începuseră să se organizeze în fabrici, clar nu mai votau cu foștii reacționari. Să nu uităm că în mai 1946, fusese judecat Lotul Antonescu, executat în 1 iunie 1946 (doar doi grațiați in extremis). Așadar, comuniștii aveau potențial, aveau susținere, oricât ar încerca urmașii țărăniștilor să acrediteze contrariul.

Evident, nu spune nimeni că nu a existat falsul făcut de comuniști. Dar, legalizarea falsului făcută de Rege întărește opinia mea. Erau oameni în jurul său care îl sfătuiau să câștige timp, să încerce să atragă simpatiile Aliaților fără a-i deranja prea tare pe comuniști. Până la urmă, puteau fi în stare de orice! Iar în decembrie 1947, la un an de la alegeri, Regele abdica. Se proclama Republica Populară Română.