Prezidiul RPR - Sadoveanu / sursa foto: wikipedia Scriitori comemorați în acest weekend. Mihail Sebastian și Mihail Sadoveanu sunt scriitorii a căror amintire ne reține atenția în aceste zile.
Mihail Sebastian și Mihail Sadoveanu sunt doi scriitori care au publicul și traiectoria lor aparte în literatura română. Destinul lor a fost în aceași măsură controversat și spectaculos.
Scriitori de care ne amintim: Mihail Sebastian
Între scriitori, numele lui Mihail Sebastian rămâne relevant pentru perioada interbelică. S-a născut ca Iosef Mendel Hechter la Brăila, pe 18 octombrie 1907. Evreu de origine ajunge să îi fie discipol unuia dintre cei mai antisemiți gânditori și filosofi români: Nae Ionescu. În scrierile sale jurnalistice, Mihail Sebastian a fost printre scriitori, un susținător al politicii culturale a lui Mussolini până la începutul celui de Al Doilea Război Mondial.
A publicat romanul „De două mii de ani”, pe care Nae Ionescu l-a prefațat. Spre nedumerirea multora, Mihail Sebastian a publicat-o așa cum a scris-o maestrul săum deși Nae Ionescu era antisemit notoriu. Mihail Sebastian a murit într-un accident controversat la 29 mai 1945, la București. În 1996, deci acum 28 de ani, locul său între scriitori de geniu a fost reconfirmat prin descoperirea Jurnalului Intim care a oferit o privire inedită asupra culturii românești interbelice.
Scriitori canonici: Mihail Sadoveanu, de la Masonerie, la comunism
Printre scriitori, Mihail Sadoveanu este în categoria așa numiților scriitori canonici. A scris romane istorice, povestiri și nuvele inspirate din aventurile sale la vânătoare și pescuit. S-a născut la Pașcani la 5 noiembrie 1880. A purtat la naștere, numele mamei, Profira Ursachi. Ulterior a trecut la numele tatălui, avocatul Alexandru Sadoveanu,
Mason, adept al curentului interbelic al averescanilor a ajuns să fie marginalizat de legionari pentru că devenise mare maestru în Francmasoneria Română. Apoi, în contextul instaurării comunismului, a devenit comunist cu acte în regulă. La 30 decembrie 1947, a fost Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale care a proclamat Republica Populară Română. De facto, a fost președintele României într-un moment cheie.
Oficial, s-a spus că a murit la 19 octombrie 1961, ora nouă dimineața, la reședința sa din București. Jurnalistul și scriitorul Gabi Gomboș susține și ipoteza morții sale în trenul București-Iași, la scurtă vreme de la plecarea trenului din Gara de Nord. De fapt, s-a considerat că ar fi fost găsit în comă. Prezenta o lovitură la cap, lângă el fiind găsită o piatră. Piatra era învelită într-o hârtie pe care erau scrise simboluri aparent necunoscute.
Recomandările noastre
Revista presei
