Cu demnitarii comuniști la vânătoare. Exclusiv. Vânătorile mogulilor comuniști au istoria lor aparte. Dej nu le agrea, dar Maurer și Ceaușescu au excelat. Au fost situații hilare dar și situații dramatice.

Vânătorile erau apanajul boierilor, nobililor, regilor, împăraților. Erau reguli, era considerat un sport etic. Se făceau planuri, înțelegeri. Vânătorile de toamnă și iarnă erau cele mai plăcute. Evident și primăvara. Erau vânate vulpi, păsări diverse dar și animale de pradă ori banalii iepuri.

Demnitarii comuniști - au preluat stilul burghezo-moșierilor

Aș începe de la o legendă, Simo Hayha, numit moartea albă era finlandez. Anticomunist până la capăt era la bază țăran vânător. În Războiul de Iarnă sovieto-finlandez a fost cel mai eficace lunetist. Folosea o armă modificată Mosin-Nagant. Folosea echilibrul dintre cătare și cuiul cătării. Nu avea lunetă. Ținea zăpadă în gură să nu fie sesizați vaporii calzi de către lunetiști. Se camufla în zăpadă. Stalin a reușit să îl răneaacă grav folosind regimente întregi și bombardament masiv. Un lunetist cu un glonț dum-dum (care face explozie la atingerea țintei) i-a distrus jumătate de față.

Feldmareșalul Mannerheim l-a rugat să îi spună secretul performanței sale când au vânat reni împreună, după război. A spus „trebuia să mănânc, dacă nu nimeream ținta muream de foame”. Dar oare liderii comuniști de asta vânau? Pur și simplu, visaseră să facă și ei ca antecesorii lor dușmani de clasă. Doreau să arate că au putere.

Demnitarii comuniști cei mai pasionați de vânătoare erau Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer și Nicolae Ceaușescu. Ultimii doi au avut rivalități enorme pe acest subiect. Memoriile celor ce gestionau fondurile de vânătoare sunt savuroase. Cel mai cunoscut a fost Vasile Crișan. Amintiri de vânătoare a avut și bucătarul lui Ceaușescu, Vasile Adam care l-a însoțit pentru că trebuia să gătească mesele de după. Honecker și Tito agreau vânătoarea. Ceaușescu nu suporta să nu fie primul. Nu de puține ori, vânătorile erau pentru demnitarii comuniști prilej de politică și înțelegeri. Dar, cum vom vedea și de drame.

Demnitarii comuniști la vânătoare - replica savuroasă a unui secui

De cum a ajuns lider de partid, Ceaușescu a vrut să devină și prim vânător al țării. Maurer țintea mult mai bine și era un lord. Aștepta animalul să vină suficient de aproape, uneori la limita pericolului. În Covasna-Harghita unde adora să vâneze, a fost un incident comic. Un pădurar secui care îl însoțea la dublaj, adică să tragă dacă era pericol, a văzut cum un mistreț mare a venit spre Maurer. Maurer a ratat ținta, pădurarul a nimerit. Neștiind românește bine, i-a spus lui Maurer stâlcit românește: „Porc ai fost de ce nu tras?” (Venise porcul de ce nu ați tras?)

Altă dată, Maurer și Ceaușescu s-au duelat la o vânătoare.Ceaușescu aranjase evident să aibă cel mai bun stand. A tras în prostie, avea oameni care-i dădeau carabinele încărcate, Maurer încărca singur. Ceaușescu trăgea și în aria standului lui Maurer. Evident, la final, Ceaușescu a cerut palmaresul. Era satisfăcut că îl întrecuse pe Maurer. Cei doi discutau despre producție. Maurer susținea că nu era bine să se producă orice, mult și prost. Mai bine se producea selectiv, puțin și evident, calitativ. Ceaușescu a spus că nu are dreptate. Maurer a zis, supărat pe rezultatul fals al vânătorii abia încheiate: „Las-o dracu de dreptate, Nicule, nu vezi că nici în pădure n-o găsești?”

Patilineț îl izolează pe Maurer la o vânătoare cu Honecker. Maurer face circ. Ceaușescu aproape că ar fi vrut să plece de la agapă!

În perioada ianuarie 1972-decembrie 1977, Ministru al Economiei Forestiere era hunedoreanul Vasile Patilineț . Ceaușescu îl invitase pe Honecker la o vânătoare. Ceruse, evident, ca Maurer să aibă stand la margine, fiindcă era după 1974, când ieșise la pensie. Patilineț, evident, ordonase acest lucru. Ceaușescu nu voia ca Maurer să stea prea aproape de Honecker. Maurer era vorbitor nativ de germană, Ceaușescu avea probleme și cu limba română.

Maurer a făcut circ. I-a zis lui Patilineț că deja a ieșit politic pe margine și că era normal să fie și la vânătoare acolo. Numai că dacă stă pe margine va aplauda și va striga Ceaușescu România! Lui Honeker i s-a tradus tot iar Ceaușescu s-a înverzit de furie. Dacă nu l-ar fi avut pe oaspetele est-german, nu ar mai fi stat la agapa de final. Atât îl supărase gestul lui Maurer. Evident, Ceaușescu s-a întors și s-ar fi rățoit la Patilineț deși acesta respectase un ordin.

Drama fratelui liderului Libiei. A fost accident de vânătoare sau crimă?

La o vânătoare de fazani din Ilfov, Ceaușescu vâna cu Muammar el Geddafi. La vânătoare, evident, staff-urile celor doi erau prezente. Colonelul Geddafi venise cu un frate la vânătoare, în acel an, 1981. Acesta, frate de tată cu liderul libian era șeful gărzii personale. După terminarea goanei când trebuia să înceapă tragerea, fratele liderului libian a căzut mort. S-a auzit o împușcătură puternică. Se pare că nu ar fi fost un foc cu alice de fazani ci ar fi fost foc de glonț.

Medicul de la Obregia care fusese chemat să vadă rănitul ar fi zis: „ăsta a crăpat de două zile...ce aia mă-sii mi l-ați adus?” Se pare că liderul libian se temea de fratele lui vitreg și l-ar fi eliminat. Relațiile cu Nicolae Ceaulescu nu s-au stricat de atunci, ceea ce a alimentat teoria conspirației.

Mitică (Lache) mort pe altarul ambiției lui Nea Nicu

Într-o zi, invitat în Alpii Sloveniei la o vânătoare de către „pretinul” Tito, Ceaușescu a rămas trăznit. A văzut un trofeu de urs, care avusese cel mai mare număr de puncte. Ceaușescu avea trofee mai puțin valoroase și a turbat de mânie. „Ce mă, noi n-avem urși în Carpați? N-avem munți? N-avem păduri?” A spus-o pe un ton ca și cum din ordinul lui se făcuseră Carpații și pădurile.

Evident, Securitatea a trecut la treabă. Au fost răscolite fondurile de vânătoare. Au fost evaluate exemplare de urs carpatin. Bieții pădurari nu dormeau noaptea de teama că ar fi greșit evaluarea. Asta era greu de făcut fiindcă trebuiau să fileze animalul venit la mâncare în luminiș și nu se puteau apropia de el. Evident, puteau fi sfâșiați fiindcă era interzis să se mai vâneze urs până nu împușca Nea Nicu ursul dorit.

A fost găsit undeva pe la Brașov, un urs, botezat Mitică sau Lache. Ear cumva atracția unei stațiuni, era într-un fel de grădină zoologică sau parc îngrădit, Mitică era orb, se orienta doar cu ajutorul mirosului. Era supraponderal, fiindcă era hrănit de cabanieri. Coordonatele de trofeu păreau mai sus decât ale ursului văzut la Tito.

Ursul bea bere și era orb. Așa se face că a fost dus pe un fond de vânătoare unde Ceaușescu a vrut să îl împuște, Ursul ar fi simțit pericolul și se spune că după miros, înainte ca Nea Nicu să apese trăgaciul carabinei sale englezești, Purdey, primită cadou, ursul s-a ridicat pe picioarele din spate. Cei din asistență au înlemnit, iar Ceaușescu mai mult de frică a tras iar Mitică-Lache a devenit primul trofeu de urs brun din lume.