Ziua care a îndoliat România. Dispariția celui mai longeviv lider
- Florian Olteanu
- 11 octombrie 2024, 21:53
Ziua care a îndoliat România: 10 octombrie 1914. Cel mai longeviv lider al României a murit într-un context al unor alegeri dificile.
Carol I a domnit între 10/22 mai 1866 și 2/14 martie 1881 ca Domnitor și din 2/14 martie 1881 și până la 27/10 octombrie 1914, ca Rege al României. Conform pactului de familie încheiat din timp, el neavând descendenți, i-a succedat Ferdinand I, nepotul său de frate.
Ziua morții lui Carol I - perioada premergătoare
După moartea doctorului Wilhelm Kremnitz în 1897, grija sănătății suveranului rămăsese pe celălalt medic competent, doctorul Mamulea. Ziua morții regelui Carol I a venit pe neașteptate. De aceea, și versiunile privind această moarte sunt împărțite. G.T.Kirileanu, venerabilul bibliotecar al Palatului Regal, tânărul pe atunci IG Duca povestesc în însemnările lor detalii despre această zi neagră.
Dar, înainte să spunem despre detaliile respective, trebuie precizat că din iunie 1914, de la faimosul Consiliu de Coroană, Carol a suferit enorm. Pur și simplu, refuza să creadă că țara voia altceva decât el. Nu credea că politicienii cărora le-a adus independența îl acuzau voalat că nu ținea cu țara.
Nu putea să creadă că românii lui uitaseră vexațiunile Rusiei la Independență. Primise ce-i drept în iunie 1914, vizita Țarului la Constanța, dar parcă bătrânul rege nu s-ar fi îndreptat spre Antanta. Știa și el ce puternic era spionajul german ca și cel austro-ungar. Știa că economia, armata erau îndreptate spre Puterile Centrale.
Ziua morții Regelui - cauze naturale sau sinucidere?
Am amintit de ziua morții Regelui și de însemnările și mărturiile unui Kirileanu, Mamulea sau IG Duca. IG Duca aflase încă din zorii zilei de 27 septembrie/10 octombrie vestea tristă. Se știe că regele fusese văzut plângând, bărbătește, dar plângând și privind cea mai înaltă decorație germană pe care o purta ca semn de înaltă apreciere. Era feldmareșal al armatei imperiale germane, fusese avansat cu ocazia împlinirii a 70 de ani. În 1914, primise un grad militar superior și de la Armata Rusă.
Martorii spun că în seara anterioară, regele fusese foarte bine dispus. Așadar, cum să fi suferit atât de mult încât în ziua următoare să fie declarat mort? Există mărturii că în acea seară, s-a odihnit alături de Regină. Apoi chiar au împărțit un pișcot. Noaptea târziu însă, brusc, i-a declarat Reginei că se sufocă. Moartea a fost una rapidă. Regele nu a stat în pat ca să sufere. Făcea plimbări zilnice ajutat de baston.
Au fost și voci care erau de părere că regele s-ar fi sinucis. Eu personal, la Radio România, am auzit la mai multe emisiuni dedicate veteranilor, cum veterani ai Primului Război Mondial și al celui de Al Doilea Război Mondial s-au exprimat că regele Carol I s-ar fi sinucis. Poporul a știut că „regele s-a prăpădit de inimă rea”. Evident, adevărul nu-l vom ști niciodată.
Cripta de la Curtea de Argeș
Când venise în România. Carol a călătorit prin țară. A ales Sinaia și Curtea de Argeș de care spunea că sunt „loc de trăit și de murit”. Întrebat se pare de Kalinderu, omul său de încredere, care va conduce Domeniile Coroanei. de ce alege să facă un castel prea aproape de graniță. Carol a replicat!
A replicat spunând că Sinaia și Peleșul vor fi în inima românilor, nu la marginea țării lor. Evident, visa la Ardeal, dar nu războindu-se cu Germania și Austro-Ungaria. Funeraliile sale au fost naționale cu doliu. De la Sinaia, pe calea ferată, trupul a ajuns la București. De aici, pe afet de tun a fost dus la gară, de unde procesiunea s-a îndreptat spre Curtea de Argeș. Regina Elisabeta îi va supraviețui aproape doi ani.
S-a născut și a condus ca un german, a iubit Țara ca un român și a murit la timp!
Pur și simplu, antantiștii din jurul Reginei Maria, devenită regină alături de regele Ferdinand la 11 octombrie 1914, jubilau. Sub fețele cernite se arăta credința că noul rege nu va ține cu Puterile Centrale. Totuși, se pare că bătrânul rege, defunct și depus la Curtea de Argeș era conștient de ce avea să se întâmple. Anul 1916 arătase că doar idealurile nu fuseseră de ajuns ca să eliberezi Ardealul.
România era redusă teritorial la Moldova până în toamna lui 1918. Doar prăbușirea marilor imperii și „jocul rezultatelor” au făcut România Mare. Când Mackensen a intrat în București, filogermanii au jubilat, mulți erau spionii Puterilor Centrale, dar oamenii cu judecată au înțeles supărările lui Carol I în ultimele luni de viață.