„Foametea din '47” - cauze și consecințe. Fără îndoială criza alimentară a anilor 1946-1947 a afectat grav România, Moldova mai ales.

Evenimentul Istoric  nu putea trece peste unul din evenimentele conexe finalului celui de Al Doilea Război Mondial. Este vorba de o gravă criză alimentară care a lovit Basarabia reocupată de sovietici din 1944 și Moldova din România. Articolul  din cel mai recent număr prezintă cauzele și consecințele acesteia care au fost multiple. Revista poate fi comandantă on-line de pe edituradecarte.ro fără taxe de livrare sau poate fi cumpărată de la chioșcurile de ziare.

Foametea din 1946-1947 - cauze

Prima cauză a ineficienței agricole care a generat foametea a fost lipsa forței de muncă. Doar bătrânii și bolnavii atestați nu putuseră merge pe front. 80% dintre combatanți erau tineri de cel puțin 19-21 de ani iar România a pierdut pe ambele fronturi circa 1 milion de soldați cu tot cu prizonierii de după 1944.

A doua cauză care a produs foametea a fost criza inventarului agricol. Agricultura nu avea sisteme de irigații. Se muncea cu sapa, cu plugul tras de animale, cu alte utilaje agricole. Acestei crize, s-a adăugat și seceta care a afectat verile anilor 1946 și 1947.

Foametea din 1946-1947 - desfășurarea crizei

Autoritățile au înființat la 31 august 1946,  CARS (Comitetul de Ajutor pentru Regiunile Afectate de Secetă) și s-au axat mai ales pe ocrotirea copiilor din zona Moldovei. Măsurile au fost destul de aplicate, dar amploarea secetei (16 județe au fost crunt lovite în Estul și Sudul României) și sărăciei, influențată și de abuzurile Armatei Roșii a diminuat efectele intervenției.

Cetățenii din Moldova au ajus să plece efectiv în băjenie spre Muntenia, Oltenia și Banat. Trenurile care ajungeau în Gara de Nord sau în gara din Craiova erau pline de oameni dispuși să-și vândă și puținele haine de pe ei pentru făină sau mălai.

Consecința principală: declanșarea colectivizării forțate

Evident, în vara anului 1948, sub influența Moscovei, în România, se trece la colectivizarea agriculturii și la naționalizarea mijloacelor de producție și proprietăților. Colectivizarea se va realiza cu unele sincope până în 1962.

Comuniștii au pedalat masiv pe exemplul crizei din 1946-1947, dând vina pe „dușmanul de clasă”, adică pe „moșieri și chiaburi”! Se lăsa să înțeleagă că trebuia ca pământul să fie la un loc. Adică să fie controlat de gospodării colective de stat, se vor preveni perioade de secetă și criză. Bineînțeles, de rechizițiile sovietice și de despăgubirile de război plătite de România, cu adevărat, s-a putut discuta doar din 1990 încolo.

Sursa foto: Arhivă