Discursul secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, la evenimentul „Reflecţii asupra unui deceniu dificil”

Ce i-a spus tatăl său lui Jens Stoltenberg la preluarea mandatului

Secretarul general al NATO, aflat la final de mandat, a rostit un discurs de rămas-bun în cadrul evenimentului „Reflecţii asupra unui deceniu dificil”, organizat de German Marshall Fund.

„Stimați oaspeți, doamnelor și domnilor. Este minunat să mă aflu aici în seara aceasta, să fiu aici la German Marshall Fund. Și așa cum ai spus, Ian, în urmă cu exact aproape zece ani, când mi-am început mandatul de secretar general al NATO, prima platformă, primul discurs a fost susținut chiar aici, la German Marshall Fund.

Deci este minunat să mă întorc și să îmi închei mandatul printr-un discurs în aceeași instituție. Și vă mulțumesc foarte mult pentru excelenta cooperare pe care am avut-o în acești ani.

Așa cum unii dintre voi poate știți, la începutul anului 2014, când am fost abordat pentru prima dată și întrebat dacă sunt deschis să devin secretar general al NATO, am făcut așa cum fac întotdeauna. Am mers la tatăl meu și i-am cerut sfatul.

Și el a spus că nu se întâmplă prea multe la NATO. Deci nu a fost foarte entuziasmat de ideea ca eu să merg acolo și să am niște ani plictisitori. Și l-am ascultat foarte atent, pentru că el s-a alăturat Serviciului de Externe din Norvegia în anii '50.

Mandate agitate la șefia NATO pentru Stoltenberg

A fost ministru al apărării și ministru al afacerilor externe şi a participat la mai multe reuniuni ale NATO decât aproape oricare alt norvegian. Și poate că avea dreptate că NATO era destul de static, în mod tradiţional.

Dar "static", liniștit, cu siguranţă nu este modul corect de a descrie Alianța în ultimul deceniu. De când mi-am asumat funcția de secretar general, în 2014, lumea din jurul nostru s-a schimbat profund.

Am asistat la anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia. Ascensiunea ISIS. Invadarea la scară largă a Ucrainei de către Rusia. Creșterea concurenţei cu China. Pandemia COVID.

Atacuri cibernetice mai sofisticate. Și impactul tot mai mare al schimbărilor climatice asupra securității noastre. Deci, lista continuă.

Relevanța NATO, pusă sub semnul întrebării

În timpul mandatului meu de secretar general, relevanța NATO a fost pusă sub semnul întrebării. Alianța a fost descrisă ca: divizată, depășită şi ineficientă. Dar realitatea este că NATO este: puternică, unită şi mai importantă ca niciodată.

În acești zece ani, am trecut prin cea mai mare transformare într-o generație. Am consolidat apărarea noastră. De la zero la zeci de mii de soldați NATO gata de luptă pe flancul nostru estic.

De la mii la jumătate de milion de trupe pregătite pentru acțiune rapidă. Și de la trei la douăzeci și trei de aliați care cheltuiesc cel puțin două procente din PIB pentru apărare.

Am consolidat NATO ca instituție. Am dublat bugetul nostru comun pentru a ne asigura că putem răspunde eficient. Iar familia noastră de aliați și parteneri a crescut.

Muntenegru, Macedonia de Nord, Finlanda și Suedia s-au alăturat Alianței noastre. Și Ucraina este mai aproape de NATO ca niciodată. În 2014, am oferit doar sprijin marginal Ucrainei.

Acum, sprijinul nostru este masiv. Și NATO coordonează sprijinul prin noul nostru comandament din Germania.

Stoltenberg: am extins parteneriatele cu sudul global

De asemenea, am extins parteneriatele noastre cu sudul global. Am aprofundat relațiile cu țările din Indo-Pacific, iar cooperarea dintre NATO și UE a atins niveluri fără precedent. Sunt mândru că am îndeplinit funcţia de secretar general al NATO şi că am condus această Alianță printr-un deceniu decisiv.

Privind înapoi la această călătorie incredibilă, aș dori să reflectez asupra a cinci lecții cheie pentru succesul continuu al NATO în viitor. În primul rând, trebuie să fim dispuși să plătim prețul pentru pace.

Cu cât investim mai mult, cu atât devine mai puternică apărarea noastră, cu atât mai eficientă este capacitatea de descurajare şi cu atât mai mare este securitatea noastră.

Începând din 2014, cheltuielile în cadrul Alianței au crescut semnificativ. Toți aliații NATO investesc acum cel puțin 2% din PIB în apărare sau au planuri de a ajunge la această țintă în curând.

Și pentru prima dată, cheltuielile totale de apărare în Europa și Canada depășesc ținta de 2%. Deci veștile bune sunt că ne-am ținut de promisiunea făcută acum zece ani. Dar veștile proaste sunt că acest lucru nu mai este suficient.

Țările NATO au înțeles, în sfârșit, că trebuie să se înarmeze

De aceea, aliații NATO au convenit să cheltuiască cel puțin două procente din PIB pentru apărare. Și de aceea am stabilit planuri robuste de apărare, cu obiective specifice de capabilitate, care descriu ce trebuie să ofere fiecare aliat - din punct de vedere al armamentului, forțelor și pregătirii - pentru securitatea noastră.

Pentru a atinge aceste obiective convenite, aliații vor trebui să cheltuiască semnificativ mai mult de două procente din PIB pentru apărare în anii următori. A doua lecție este că libertatea este mai importantă decât comerțul liber.

Nu demult, mulți aliați credeau că achiziționarea gazului din Rusia era doar o chestiune comercială. Dar au greșit. Rusia a folosit gazul ca armă pentru a ne constrânge. Și pentru a ne împiedica să sprijinim Ucraina. Nu trebuie să facem aceeași greșeală cu China.

Dependența de minerale rare chinezești, exportul de tehnologii avansate și permiterea controlului străin asupra infrastructurii critice slăbesc rezistenţa noastră și creează riscuri. Desigur, vom continua să colaborăm cu China. Dar nu trebuie să sacrificăm nevoile noastre de securitate pe termen lung pentru interesele economice pe termen scurt.

Stoltenberg: Securitatea nu poate fi scuză măsuri protecționiste

În același timp, și acest lucru este important, securitatea nu poate fi o scuză pentru a introduce măsuri protecționiste împotriva prietenilor și aliaților. Dimpotrivă, cu cât limităm mai mult comerțul cu potențialii adversari, cu atât este mai important să păstrăm relațiile economice deschise între aliați și între noi.

Barierele și tarifele dintre țările noastre vor crește costurile. Vor reduce calitatea. Și înăbuși inovația. Acest lucru ne va submina securitatea. Pentru că va submina puterea economiilor noastre. NATO a câştigat în timpul Războiului Rece, nu în ultimul rând pentru că am crezut în economii deschise și în competiția dintre țările noastre.

Și amintiți-vă că în Articolul Doi din tratatul nostru fondator, Tratatul de la Washington, se afirmă clar că ar trebui să ne încurajăm reciproc să consolidăm colaborarea economică dintre aliați. Deci, să luăm acest angajament în serios. Protecționismul împotriva aliaților nu ne protejează securitatea.

A treia lecție este că forța militară este o condiție prealabilă pentru dialog. Știu asta din perioada în care am fost premier al Norvegiei. Trebuie să discutăm cu vecinii noștri. Oricât de dificil ar fi.

Dialogul funcționează când ai arme puternice

Dar dialogul funcționează doar atunci când este susținut de sisteme puternice de apărare. Acest lucru este demonstrat clar în Ucraina. Cu toții dorim ca acest război să se termine. Cea mai rapidă cale de a pune capăt unui război este să-l pierzi. Dar asta nu va aduce pace. Va aduce ocupația rusă.

Astăzi, președintele Putin crede că își poate atinge obiectivele pe câmpul de luptă. Și crede că ne poate elimina. De aceea continuă să ducă războiul său brutal. Nu cred că îl putem face să se răzgândească pe Vladimir Putin. Dar cred că îi putem schimba calculul. Oferind Ucrainei mai multe arme, îl putem face pe Vladimir Putin să realizeze că nu poate obține ceea ce își dorește prin forță.

Și să fie atât de costisitor încât va trebui să accepte că Ucraina are un drept suveran și democratic de a exista ca țară suverană și democratică. Paradoxul este că, cu cât suntem capabili să furnizăm mai multe arme pentru Ucraina, cu atât este mai probabil să ajungem la pace și să punem capăt războiului. Și cu cât sprijinul nostru militar pe termen lung va fi mai credibil, cu atât războiul se va termina mai repede.

Stoltenberg: Ușa NATO, deschisă pentru Ucraina

După cum a declarat președintele Zelenski, Rusia trebuie să participe la viitoarele discuții de pace. Acordurile de la Minsk, după prima invazie a Rusiei din 2014, nu au adus pacea. Orice acord viitor trebuie susținut de un sprijin militar puternic pentru Ucraina și de garanții de securitate credibile pentru a asigura o pace durabilă.

Nu poate exista securitate durabilă în Europa fără o Ucraină stabilă. Și nicio securitate durabilă pentru Ucraina fără apartenența sa la NATO. Ușa NATO este deschisă. Ucraina va adera.

Acum, a patra lecție: puterea militară are limitele ei. Am văzut acest lucru clar în Afganistan. În urma atacurilor teroriste din 11 septembrie, a fost corect să mergem în Afganistan. Intervenția noastră militară a avut un mandat clar al ONU. Și a beneficiat de un sprijin politic larg în întreaga Alianță.

Am degradat al-Qaeda și am împiedicat Afganistanul să fie un refugiu sigur pentru teroriștii internaționali. Deci misiunea noastră nu a fost în zadar. Și îi onorez pe toți cei care au făcut sacrificiul suprem.

Lecția din Afganistan

Dar misiunea în Afganistan a durat prea mult. Când am ajuns la NATO în 2014, planul era să punem capăt prezenței noastre militare în câțiva ani și să trecem la un parteneriat politic. Dar șapte ani mai târziu, eram încă acolo cu mii de trupe.

Ceea ce a început ca o operațiune de combatere a terorismului a devenit o misiune de construcție națională pe scară largă. Un Afganistan democratic și unit, cu drepturi egale pentru toți a fost un obiectiv demn. Dar era prea ambițios. Am văzut cum creşte costul misiunii.

După douăzeci de ani, încă nu câștigam războiul. Talibanii câștigau teren. Și nu existau autorități afgane unite care să-și asume responsabilitatea când am plecat. Faptul că guvernul afgan și forțele de securitate s-au prăbușit atât de repede a demonstrat de ce a fost corect să plecăm. Ceea ce ar fi trebuit să fie o structură de stat stabilă și puternică a fost un castel de cărți de joc.

Nu exista niciun motiv să credem că a rămâne încă douăzeci de ani ar fi oferit un rezultat diferit. Deci, lecția învățată este că scopul oricărei viitoare operațiuni militare în afara teritoriului NATO trebuie să fie clar definit și trebuie să fim sinceri cu privire la ceea ce putem și ce nu putem realiza.

Jens Stoltenberg: NATO nu este scrisă în piatră. Să nu uităm de relația transatlantică!

Deci, să trecem la a cincea și ultima mea lecție şi cea mai importantă: Nu trebuie să considerăm niciodată relaţia dintre Europa și America de Nord de la sine înțeleasă. NATO nu este scrisă în piatră. Este rezultatul unor alegeri deliberate și al voinței politice. Am auzit voci de pe ambele maluri ale Atlanticului cerând ca America și Europa să se despartă.

Concentrarea asupra intereselor naționale mioape în detrimentul cooperării pe termen lung nu ne va fi de folos. Izolaționismul nu va menține pe nimeni în siguranță. Trăim într-o lume interconectată. Provocările de securitate sunt prea mari și concurența este prea acerbă pentru ca orice țară să se poată descurca singură.

Investiția în relația transatlantică este singura cale câștigătoare de urmat. Europenii trebuie să înțeleagă că fără NATO nu există securitate în Europa. 80% din cheltuielile pentru apărare ale NATO provin de la aliați din afara UE. Și nu este vorba doar de resurse. Este vorba și despre geografie.

Fără Turcia în sud, Norvegia în nord și SUA, Canada și Regatul Unit în vest, este imposibil să ne imaginăm securitatea continentului european. Alianța transatlantică a fost de folos Europei, deschizând calea pentru o integrare europeană mai strânsă, reunificarea Germaniei şi răspândirii democrației și a libertății în Europa Centrală și de Est.

Lecția pe care Europa nu trebuie s-o uite

Este o lecție de istorie de care europenii trebuie să-și amintească. Alianța transatlantică a folosit și SUA. Prietenii și aliații Americii aduc contribuții indispensabile la securitatea și interesele SUA. Aliații NATO au stat alături de SUA din Coreea până în Afganistan. Și au plătit un preț mare.

Pur și simplu nu este adevărat că europenii sunt de sine stătători. Nicio altă putere majoră nu are atât de mulți prieteni și aliați ca SUA. Orice politică care încearcă să submineze acest lucru înseamnă risipirea unuia dintre cele mai mari atuuri ale Americii.

Doamnelor și domnilor,

Când am preluat această slujbă în urmă cu un deceniu, nu mi-aș fi putut imagina cât de mult se va transforma Alianța noastră. Așa cum nu pot să prezic ce urmează. Dar de asta sunt sigur: deși provocările cu care ne confruntăm se pot schimba, răspunsul este același. Suntem mai puternici și mai siguri, Europa și America de Nord, împreună în NATO. Vă mulţumesc.

(Sursa; Traducere: RADOR RADIO ROMÂNIA)