Șapte zile - de la Iablonkow la Gleiwitz! Preliminariile unui război mondial. Cum a încercat Wilhelm Canaris să oprească declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial.
S-a spus că Germania și-a dorit declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial. Dar oare a fost singura? De regulă, învingătorii dau vina pe cei care au început un război, dacă aceștia sunt învinși!
Șapte zile - Nu doar Germania a pornit Al Doilea Război Mondial
Șapte zile au fost decisive ca să facă diferența între pace și război. Intervalul celor șapte zile este delimitat de două incidente. Ambele s-au petrecut la granița germano-poloneză. Primul a avut loc în noaptea de 25-26 august 1939, la Iablonkow. Atunci, Hiler dorise de fapt să declanșeze un atac asupra Poloniei, tocmai pentru a primi concesiile la care obligase Polonia. În ultimul moment, pentru că Anglia și Franța somaseră Polonia să nu mobilizeze armata, Hitler a anulat atacul în ultima clipă.
O unitate de elită, pregătită de Canaris, a simulat defectarea stației radio tocmai pentru a determina riposta Angliei, Franței care garantaseră frontierele Poloniei. În cele din urmă, tentativa lui Canaris de a preîntâmpina un război care putea fi pierdut de Germania, a căzut. Practic, Hitler decisese să profite de încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov pe 23 august 1939, adică să pună cât mai repede în aplicare măsurile din anexele secrete.
Evident, Hitler știa că dacă va începe invazia Poloniei, Stalin va acționa și el. Viziunile lui Hitler și Canaris erau diametral opuse. Hitler, deși știa de garanțiile anglo-franceze, era convins că Londra și Parisul nu vor riposta doar pentru polonezi. Canaris, evident, mai bine informat, știa că englezii și francezii mizau pe o replică dură, care să descurajeze, evident și URSS. Așadar, Canaris n-a izbutit cu acțiunea lui de avertizare.
Șapte zile - incidentul Gleiwitz
Cele șapte zile au fost folosite de Hitler gândind prin Heinrich Himmler, șeful SS un alt plan. Astfel, s-a decis să se caute prizonieri germani care să primească haine militare poloneze. Ei urmau să fie desantați în secret în teritoriul polonez de unde să atace un post de radio, situat în mica localitate Gleiwitz. Aceștia urmau să atace postul german, ceea ce însemna un atac polonez. Riposta germană ar fi fost necesară.
Din păcate, incidentul de la Gleiwitz (Silezia Superioară, atunci în Germania, din 1945 în Polonia, azi Gliwice) a pecetluit soarta Poloniei. Pe 1 septembrie 1939, Hitler a invadat Polonia. Două săptămâni mai târziu, atacau sovieticii, materializând o anexă secretă din Pactul Ribbentrop Molotov. Anglia și Franța. crezând că vor pune la punct rapid Germania, au declarat război acesteia.
Epilog...
Serviciile franceze și britanice n-au estimat că până în vara anului 1940. Belgia, Olanda, Danemarca și Norvegia au fost ocupate de trupele Wehrmachtului. Căderea Germaniei în iunie 1940 a dus la declanșarea pretențiilor revizioniste asupra României din partea URSS, Ungariei, Bulgariei.
Hitler și Mussolini au permis mutilarea României, deși Hitler depindea de petrolul românesc în planurile sale. Evident, a preferat să știe o bună parte din Ardeal în mâna lui Horthy ca să aibă o miză pentru români. I-ar fi fost ușor să le promită Ardealul de Nord-Vest, dacă românii i-ar fi dat petrol. Iar Ion Antonescu din septembrie 1940 și din ianuarie 1941, chiar i-a dat petrolul visat de Hitler.
Așadar, nu doar Germania a dorit să înceapă cel de Al Doilea Război Mondial. Evident, și l-a dorit cel mai mult, dar a și fost „ajutat” să o facă!
Sursa foto: Arhivă
Recomandările noastre
Revista presei
