O nouă carte a unuia dintre foștii consilieri pe probleme de securitate națională ai lui Donald Trump la Casa Albă îl descrie pe candidatul republican la alegerile prezidențiale ca pe o personalitate nesigură, a cărei nevoie de lingușire și aprobare a făcut din el o țintă ușoară pentru adversarii străini hotărâți să slăbească Statele Unite.

Prin cartea sa, H.R. McMaster este ultimul dintr-un lung șir de oficiali ai administrației Trump care încearcă să facă bani scriind „relatări din culise” sau „dezvăluiri”. Un gen literar care a prosperat pe în urma mandatului lui Trump la Casa Albă.

O carte despre Trump

După ce a lucrat 13 luni în slujba lui Trump înainte de înlăturarea acestuia în 2018, McMaster a scris o carte care nu este nici hagiografică, nici complet disprețuitoare. El îi acordă lui Trump meritul de a fi conceput strategii de combatere a terorismului. Și de a fi recunoscut că SUA trebuie să concureze mai acerb cu China, aflată în creștere.

De asemenea, îi acuză pe unii dintre vechii săi colegi, în special pe fostul secretar de stat Rex Tillerson și pe fostul secretar al apărării James Mattis, că nu au reușit să se adapteze unui nou președinte care provenea din lumea show business-ului și a afacerilor imobiliare și care nu deținuse niciodată o funcție publică. Dar nici McMaster nu se scutește în totalitate.

„Am reușit doar să atenuez tensiunile cu secretarul de stat Rex Tillerson și cu secretarul apărării James Mattis. Care au acordat prioritate controlului asupra politicii față de colaborare”, scrie el.

„Tillerson și Mattis nu erau doar încrezători în ei înșiși. De asemenea, nu aveau încredere într-un președinte pe care îl considerau impulsiv, neregulat și periculos pentru republică”, continuă McMaster.

„Din păcate, cu toții ne-am diminuat reciproc eforturile și capacitatea de a profita la maximum de ocazia de a-l ajuta pe Trump să ia decizii, să se țină de aceste decizii și să acționeze în interesul poporului american”.

Biroul lui Mattis a refuzat să comenteze versiunea lui McMaster. Un purtător de cuvânt al lui Tillerson nu a putut fi contactat pentru comentarii. Cartea, „At War with Ourselves” (În război cu noi înșine) va fi lansată curând.

O carte cu povești neadevărate

Steven Cheung, un purtător de cuvânt al campaniei Trump, a transmis într-o declarație că cartea „este plină de povești neadevărate, menite să folosească invenții sățioase pentru a vinde copii ale unei cărți care se află în coșul de chilipiruri de la secțiunea ficțiune”.

John Kelly, unul dintre șefii de cabinet ai lui Trump de la Casa Albă, a declarat luni pentru NBC News că „H.R. a avut o sarcină foarte dificilă cât timp a fost la Casa Albă. Dar a servit națiunea cu onoare”.

McMaster oferă informații noi pentru alegătorii care doresc să afle cum a guvernat Trump în trecut. Și cum ar putea să o facă din nou dacă va câștiga un al doilea mandat în noiembrie.

O prezentare a lui Trump

Cartea îl prezintă pe Trump drept o personalitate cu defecte. Care nu numai că a prezidat o echipă haotică la Casa Albă, dar a contribuit și el la alimentarea disfuncțiilor.

„Președintele, care se preta întotdeauna la bârfe, intrigi și lupte interne, punea adesea întrebări tendențioase pentru a vedea dacă aș putea să-i critic pe Tillerson sau Mattis”, scrie el. „Nu am făcut-o niciodată”.

McMaster, un general-locotenent al armatei în retragere, a fost al doilea dintre cei patru consilieri pe probleme de securitate națională ai lui Trump. El este, de asemenea, un istoric care a scris o carte numită„Dereliction of Duty” (Neglijarea datoriei), despre escaladarea dezastruoasă a războiului din Vietnam de către fostul președinte Lyndon Johnson în anii 1960.

O greșeală

Cartea lui Johnson a apărut în timpul interviului de angajare al lui McMaster la Mar-a-Lago, reședința lui Trump din Florida. Acesta i-a spus lui Trump că una dintre greșelile războiului din Vietnam a fost că consilierii lui LBJ i-au spus doar ceea ce voia să audă.

O abordare mai bună, i-a spus el lui Trump, era ca președintele să primească „cea mai bună analiză și opțiuni multiple, astfel încât să poată lua decizii în cunoștință de cauză”. „Trump părea mulțumit de răspuns”, scrie McMaster.

Totuși, nu acesta este modelul de luare a deciziilor folosit de Trump. „Am aflat că Trump era deschis la idei și perspective noi. Dar era, de asemenea, predispus să se răzgândească în funcție de cine îl asculta ultimul”, scrie el.

Paralele între președinți

McMaster a găsit paralele între cei doi președinți pe care i-a studiat. La fel ca în cazul lui Johnson, „nesiguranța și dorința de atenție a lui Trump l-au lăsat în mod constant distrat și vulnerabil în fața unei media mainstream care i se opunea vehement. De asemenea, la fel ca LBJ, a avut o relație vagă cu adevărul și o tendință spre hiperbolă”.

McMaster a dat un exemplu care implică mărimea mulțimii. La scurt timp după ce a preluat postul, se plimba cu Trump de la West Wing la reședința Casei Albe. Trump s-a oprit și a arătat spre o fotografie a mulțimii adunate pe National Mall în ziua inaugurării sale.

„Uită-te la asta, generale”, a spus Trump, potrivit lui McMaster. „Spre deosebire de ceea ce ați văzut în presa falsă, au fost mult mai mulți oameni la inaugurarea mea decât la cea a lui Obama”. Relatările din presă au arătat contrariul.

Relația cu Putin

O curiozitate persistentă a erei Trump este de ce vrea să rămână în relații bune cu președintele Rusiei, Vladimir Putin. În carte, McMaster a declarat că nu avea iluzia că Putin dorește să fie prietenul lui Trump. Mai degrabă, Putin l-a evaluat pe Trump ca pe cineva însetat de laude.

„Putin, un fost operator KGB nemilos, s-a jucat cu ego-ul și nesiguranța lui Trump prin lingușire”, se spune în carte. „Putin l-a descris pe Trump drept „o persoană foarte remarcabilă, talentată, fără nicio îndoială”. Iar Trump și-a dezvăluit vulnerabilitatea în fața acestei abordări, afinitatea sa pentru oamenii puternici și convingerea că numai el ar putea stabili o relație bună cu Putin”.

McMaster l-a sfătuit pe Trump, înainte de o întâlnire cu Putin în Germania în iulie 2017, că nu ar trebui să cadă pradă afirmațiilor lui Putin cu privire la Ucraina, Coreea de Nord și alte probleme. Dar întâlnirea ulterioară a arătat clar că „Putin s-a folosit de timpul petrecut cu Trump pentru a lansa o campanie sofisticată și susținută de manipulare a acestuia”.

Conversațiile dintre Trump și Putin

În timpul conversației sale cu Trump, Putin i-a arătat un videoclip despre salvarea de către marina rusă a unei nave americane din al Doilea Război Mondial. A evocat amintiri plăcute ale alianței americano-sovietice din timpul războiului.

La o cină ulterioară, Putin i-a oferit lui Trump, un fost mogul imobiliar, o listă de idei de colaborare. Inclusiv dezvoltarea unui parc de distracții lângă Moscova, scrie McMaster.

McMaster a declarat că a încercat să îl avertizeze pe Trump în avans că nu se poate avea încredere în Putin că își va respecta promisiunile. Dar că a recunoscut că „Trump devenea nerăbdător cu «vibrația mea negativă»”.

Vârsta, o problemă majoră

Vârsta a apărut ca o problemă majoră în cursa prezidențială din 2024. Acum că președintele Joe Biden, în vârstă de 81 de ani, a renunțat la candidatură, Trump este cel mai în vârstă candidat la președinție din istorie, la 78 de ani. O întrebare care în cele din urmă a scufundat campania lui Biden și care acum îl afectează pe Trump este dacă o persoană de această vârstă este pregătită pentru rigorile președinției.

McMaster scrie că Trump a devenit „irascibil” în timpul unei călătorii din 2017 în Orientul Mijlociu și Italia.

Călătorind în limuzina sa în Italia, „devenea obosit și furios”, scrie McMaster. „S-a întors spre Jared [Kushner, un consilier senior de la Casa Albă și ginerele lui Trump] și spre mine, și a spus: 'Cât durează această călătorie? Ale cui idei au fost acestea?"”

Un schimb constant

Rotația personalului a fost mare în Casa Albă a lui Trump. Consilierii seniori veneau și plecau, din cauza epuizării, a principiilor sau a defavorizării lui Trump.

„Nu m-am putut abține să nu cred că a trăi la baza unui vulcan activ a fost o metaforă potrivită pentru a servi în Casa Albă a lui Trump”, scrie McMaster.

De asemenea, el a scris că „devenise obosit de fricțiunile și dramele inutile de la Casa Albă și cu colegii obtuzi din departamentele de apărare și de stat. Mi-am pierdut răbdarea cu Tillerson și cu Trump. Trebuia fie să plec, fie să-mi dublez eforturile pentru a rămâne stoic. Și, în conformitate cu Rugăciunea seninătății, să accept lucrurile pe care nu le puteam schimba și să mă concentrez asupra a ceea ce puteam”.

În ziua în care Trump l-a sunat și i-a spus că s-a terminat, McMaster nu a fost chiar atât de surprins. „Cu Donald Trump, aproape toată lumea este consumată. Iar mie îmi venise vremea”, scrie el, conform nbcnews.com