Premierul Keir Starmer va trebui să vină cu mai mult decât vorbe dure dacă vrea să repare cauzele profunde ale revoltelor.

O provocare pentru Keir Starmer

Oamenii responsabili pentru revoltele care au năpăstuit orașe englezești, de la Doncaster la Weymouth, în ultimele nopți și zile sunt gloatele implicate efectiv în aceste tulburări condamnabile - și cei care le-au incitat. Sir Keir Starmer are dreptate să afirma că ei trebuie să resimtă întreaga forță a legii.

Ceea ce nu înseamnă însă că nu există cauze și preocupări de substrat care au creat condițiile care le-au permis agitatorilor să inflameze tensiunile deja existente. După revoltele de la Brixton și Toxteth din 1981 guvernul Thatcher, deși i-a tratat fără menajamente pe cei care încălcaseră legea, a înțeles că existau probleme profunde care necesitau soluții.

Secretarul de interne de la acea vreme, William Whitelaw, l-a desemnat pe judecătorul Lord Leslie Scarman pentru a desfășura în numele Camerei Lorzilor o anchetă privind cauzele scenelor dezgustătoare din Brixton.

Exemplu Cabinetului Thatcher

Lord Scarman a conchis în raportul lui că declinul din zona centrală a orașelor, discriminarea rasială și tacticile exagerat de dure ale poliției contribuiseră la apariția unei situații tip butoi de pulbere, în care orice fel de incident ar fi dus la colapsul ordinii civice. Acest lucru, firește, nu a scuzat în nici un fel comportamentul răzvrătiților.

După ce în același an au izbucnit revolte și la Toxteth, secretarul mediului Michael Heseltine i-a convocat pe liderii mediului de afaceri la Liverpool pentru a vedea cu ochii lor amploarea declinului urban din Merseyside. De aici s-au născut planurile ambițioase ale Partidului Conservator de regenerare urbană prin intermediul corporațiilor axate pe dezvoltare, cel mai reușit program dintre acestea ducând la renașterea zonei Docklands din Londra.

Guvernul Thatcher era oricum numai nu moale, însă el a realizat că legea și ordinea nu constituiau unicul răspuns necesar în privința revoltelor. Guvernul Starmer n-ar trebui să se sperie de adoptarea unei abordări similare.

Keir Starmer va fi judecat după felul în care gestionează criza

Premierul nu se aștepta probabil la o asemenea criză în decurs de numai o lună de la câștigarea unei majorități impresionante. Acum el se confruntă cu umilința ca Indonezia și Nigeria - țări care nu se remarcă deloc prin siguranța vieții - să-și avertizeze cetățenii că e periculos să călătorească în Regatul Unit. Sir Keir va fi judecat în egală măsură pe baza eficienței cu care va gestiona criza, cât și pe a succesului implementării programului de guvernare pe termen lung.

Care sunt problemele de substrat pe care agitatorii au fost în măsură să le exploateze? În mod vădit nivelul imigrației, atât legală cât și ilegală, e în capul listei de nemulțumiri. Tot așa cum guvernul Thatcher a admis, în pofida propriilor instincte, că excesele poliției exacerbează tensiunile, și laburiștii trebuie să fie dispuși să iasă din zona lor de confort.

Premierul trebuie să vină cu un plan realist care să convingă publicul că imigrația e sub control și e bine gestionată, un lucru pe care deocamdată nu l-a făcut. Și nu va fi deloc ușor: guverne succesive în decursul ultimelor două decenii au eșuat în acest demers. Dar s-ar putea dovedi a fi un element esențial - dacă se dorește ca tensiunile societale să nu degenereze și mai mult.

Protestele clasei albe muncitoare, tratate mai dur decât alte manifestări

Mai există totodată și percepția - indiferent că e falsă sau nu - că protestele clasei albe muncitoare sunt tratate mai dur decât alte manifestări publice, indiferent că vorbim de demonstrațiile anti-Israel sau de activiștii Just Stop Oil [extremiști ecologiști - n.trad.].

În ultimele zile am asistat la fărădelegi tot mai grave: dube de poliție incendiate, magazine jefuite, cărămizi aruncate în direcția moscheilor. Violența și intimidarea s-au aflat în centrul acestor revolte, pe când o majoritate a celor care au participat la marșuri de solidaritate cu palestinienii nu aveau absolut nici o intenție penală.

Dar, cu toate acestea, dacă percepția dublului standard în aplicarea legii de către poliție nu e abordată, astfel de convingeri nu vor face altceva decât să se cimenteze și mai bine. Guvernul și șefii poliției - inclusiv al celei londoneze, Sir Mark Rowley, care, confruntat cu acuzația dublului standard i-a smuls și aruncat microfonul unui reporter - nu par deocamdată nici măcar dispuși să facă ceva în această privință. O asemenea atitudine nu mai poate dura mult.

Margaret Thatcher, un bun exemplu pentru Keir Starmer

Mai există totodată și percepția unei lipse de transparență a autorităților. În primele zile după uciderea celor trei fetițe în Southport, poliția nu a comunicat corect despre progresul anchetei.

Probabil că acest lucru a permis diseminarea unor informații false pe rețelele sociale, exploatate ulterior de elemente răuvoitoare. E cât să poate de clar că informațiile timpurii furnizate de poliție constituie o chestiune de interes național și pot ajuta la evitarea celor mai grave tulburări.

Thatcher nu e genul de personaj la care Sir Keir va apela instinctual pentru inspirație. Însă, în acest caz, premierul ar face bine să studieze reacția nuanțată a Doamnei de Fier la revoltele din 1981. A proceda astfel nu ar fi vreun semn de slăbiciune.

(Editorial The Telegraph; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)