Vasile Bănescu, despre cazurile de hărțuire din școli: Tăcerea îngroapă de viu

Vasile Banescu. Sursa foto: Arhiva EVZ

România. La câteva zile după controversa în jurul sociologului Alfred Bulai de la SNSPA, Vasile Bănescu a făcut o aluzie referitoare la cazurile de hărțuire, subliniind că tăcerea nu reprezintă niciodată o soluție.

Fără a face referire directă la caz sau la acuzațiile specifice aduse profesorului, fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române a sugerat că se referă la această situație și la tăcerea victimelor sau a celor care știau despre cazuri.

Vasile Bănescu consideră că tăcerea face mai mult rău decât bine

Bănescu subliniază că alegerea tăcerii este, de cele mai multe ori, echivalentă cu complicitatea, iar atunci când nu este zgomotoasă, devine o formă de pasivitate grea, asemănătoare cu un capac de sarcofag ce acoperă definitiv un trup.

„Tăcerea nu e niciodată de aur.

Povestea celui mai influent muzician din istoria rock-ului românesc. Lucruri neștiute din viața tumultoasă a lui Nicu Covaci

In memoriam Nicu Covaci. Un interviu-testament cu liderul Phoenix: La 11 ani, tata era un străin pentru mine

Când nu e asurzitoare, deci complice, e doar de plumb. Precum capacul unui sarcofag care a înghițit definitiv un trup.

Tăcerea îngroapă de viu. E abdicare, capitulare. Morală”, a transmis Vasile Bănescu într-un mesaj pe Facebook.

Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei, șir de postări despre abuzurile sexuale

Vasile Bănescu a început încă de acum câteva zile să scrie mai multe postări despre cazurile de abuz sexual apărute în spațiul academic.

Recent, Bănescu a afirmat într-o altă postare că educația nu ar trebui să devină un instrument de putere opresivă și corupătoare în mâinile celor cu intenții necurate.

El a subliniat că educația trebuie să rămână o „îndrumare curată pe calea” celui care învață, oferită de cei care au vocația de a educa.

Hărțuire. Sursa foto: Arhiva EVZ

De asemenea, referindu-se la prădător, Vasile Bănescu a evidențiat că acesta nu poate să rămână mereu perfect camuflat, pentru că cei din jur îl simt.

„Doar așa gândesc celebrii oameni cumsecade, nu? Mereu minimaliști moral cu ei înșiși. Cei care nu fac niciodată nimic pentru realul bine public, dar care prin amfiteatre și studiouri fac totul să seducă, părând maximaliști, fermi, exemplari.

Ajungând să creadă că și sunt, de vreme ce atâta lume bună îi validează, îi laudă, îi girează prin invitații ce nu mai încetează”, a mai adăugat fostul purtător de cuvânt al BOR.