Social
Cum sunt evaluați, de fapt, șoferii prinși sub influența drogurilor. Clarificări de la Medicina Legală
DrugTest. Sursă foto: Facebook România. Autoritățile au anunțat cum sunt evaluați șoferii aflați sub influența substanțelor psihoactive. Consiliul Superior de Medicină Legală, organismul responsabil cu coordonarea metodologică și științifică a activităților de expertiză medico-legală, a emis recent precizări în contextul dezbaterilor publice și interinstituționale generate de implementarea Ordonanței de Urgență nr. 84, care vizează modificarea și completarea unor acte normative pentru creșterea siguranței rutiere.
Cum sunt evaluați șoferii aflați sub influența substanțelor psihoactive
În analiza efectelor substanțelor psihoactive asupra comportamentului șoferilor este crucial să se respecte atât cerințele legale, cât și standardele obiective de evaluare toxicologică. Aceasta înseamnă că trebuie demonstrată clar dacă substanța identificată în organismul unei persoane influențează sau nu comportamentul său într-un mod real sau potențial. Evaluarea nu trebuie să se bazeze doar pe prezența substanței, ci pe o analiză detaliată care să ofere o imagine completă a efectelor acesteia. Este esențial să evităm concluziile simpliste și să ne concentrăm pe o interpretare exhaustivă a rezultatelor pentru a asigura corectitudinea și acuratețea evaluării.
Expertiza medico-legală în acest context nu se limitează la aplicarea automată a rezultatelor de laborator, ci necesită o evaluare complexă care ia în considerare mai mulți factori. Acest proces implică examinarea capacităților fizice și psihice ale șoferului, identificarea semnelor de afectare neuro-psihică și motorie, precum și evaluarea stării senzoriale a acestuia în momentul testării. De asemenea, concentrația de substanță detectată nu se aplică uniform tuturor șoferilor, deoarece fiecare persoană poate reacționa diferit.
Ce trebuie să aibă în vedere autoritățile și șoferii
Potrivit Consiliului Superior de Medicină Legală, stabilirea influenței unei substanțe psihoactive asupra unei persoane nu trebuie să se bazeze exclusiv pe simpla prezență a acelei substanțe în organism. Este esențial să se ia în considerare că orice substanță produce efecte doar atunci când este prezentă într-o cantitate suficientă. De exemplu, medicamentele au efecte semnificative doar în doze prescrise, iar cantitățile minime sunt adesea ineficiente, în timp ce dozele excesive pot fi periculoase. În mod similar, detectarea unei substanțe psihoactive nu este suficientă pentru a determina influența acesteia asupra comportamentului, decât dacă concentrația depășește anumite praguri stabilite.
În evaluarea efectelor substanțelor psihoactive, nu este suficient să se considere doar concentrația exactă găsită în organism. Toxicologia diferentiază între concepte precum „limita inferioară a efectului”, „pragul de risc” și „limita de detecție”. Limita inferioară a efectului reprezintă concentrația minimă care poate modifica comportamentul, dar nu neapărat să crească riscul de accidente. Pragul de risc este concentrația la care riscul de accident devine semnificativ, în timp ce limita de detecție se referă la nivelul minim necesar pentru a asigura rezultate precise ale testelor și evitarea erorilor.
Concentrațiile de substanțe psihoactive nu au același efect asupra tuturor indivizilor, deoarece reacțiile pot varia în funcție de factori precum consumul de alte substanțe, administrarea de medicamente, afecțiuni existente, caracteristici genetice și consumul de alcool.
Astfel, manifestările clinice precum modificările senzoriale, motorii și cognitive pot varia semnificativ între persoane, chiar și în fața acelorași niveluri de substanță.
Evaluarea influenței trebuie să integreze aceste variabilități și să coreleze concentrațiile detectate cu simptomele clinice și starea generală de sănătate a persoanei. Detectarea unei substanțe în urină sau salivă indică un consum anterior, dar nu dovedește automat influența actuală asupra comportamentului.
Este obligatorie stabilirea unor limite inferioare pentru șoferii din România
În țări precum România, unde legislația impune toleranță zero pentru consumul de substanțe psihoactive la volan, este esențial să se stabilească limite inferioare pentru raportarea rezultatelor pozitive ale testelor toxicologice. Aceste limite sunt necesare pentru a asigura consistență în concluziile expertizelor și în deciziile judiciare, oferind un cadru clar pentru evaluarea și interpretarea rezultatelor. Fără aceste limite, ar fi dificil să se obțină o reproductibilitate corespunzătoare în aplicarea legii și în stabilirea stării de influență a substanțelor asupra comportamentului șoferilor.
În plus, datorită avansurilor tehnologice recente, analizele toxicologice realizate pentru toți șoferii pot acum detecta substanțe la concentrații extrem de mici, cu o sensibilitate foarte ridicată. Totuși, prezența acestor substanțe la niveluri foarte scăzute nu indică neapărat un impact negativ asupra funcțiilor normale ale organismului sau o influențare semnificativă a comportamentului. Astfel, este important să se distingă între detectarea tehnică a substanțelor și evaluarea efectivă a efectelor acestora asupra capacității de a conduce, pentru a preveni concluziile eronate și pentru a asigura corectitudinea procesului juridic.
Ce se întâmplă în cazul substanțelor ilegale
În cazul substanțelor ilegale, limitele inferioare utilizate pentru raportarea rezultatelor pozitive ale testelor sunt de obicei stabilite în conformitate cu limitele de detecție ale tehnologiilor de testare. Aceste limite sunt esențiale pentru a asigura că numai nivelurile de substanțe relevante din punct de vedere toxicologic sunt raportate și luate în considerare.
Însă, pentru medicamente, este recomandat să se stabilească limite superioare, care să țină cont de concentrațiile terapeutice ale substanțelor respective. Acest lucru ajută la evitarea raportării unor cantități minime de medicamente care, deși pot fi detectate în organism, nu au un impact semnificativ asupra stării de conducere a persoanei.
Este important să se facă distincția între perioada de efecte clinice a medicamentului, menționată în prospectul acestuia, și perioada de remanență în organism, care poate fi mult mai lungă. Medicamentele pot fi detectate în cantități mici în organism pentru o perioadă considerabilă după ce efectele clinice au dispărut.
Acest aspect a fost subliniat de EMCDDA încă din 2011, în cadrul proiectului DRUID, pentru a preveni raportarea unor cantități neglijabile de substanțe care nu sunt relevante din punct de vedere toxicologic. Astfel, stabilirea unor limite adecvate pentru medicamente ajută la menținerea unui echilibru între siguranța rutieră și protecția drepturilor persoanelor care utilizează medicamente prescrise.
Recomandările noastre
