Istoria ciclismului este lungă și bogată, începuturile fiind undeva  la mijlocul anilor 1800. Ciclismul a început să fie practicat de public mai întâi ca o distracție de agrement, iar mai apoi recunoscut drept sport. Cu toate acestea, este unul dintre puținele sporturi care au fost prezente la toate Jocurile Olimpice moderne.

În prezent există o sumedenie de sporturi care își au originile în ciclismul olimpic. Evoluția constantă din ultimii 120 de ani a creat ramuri competiționale formidabile care se bucură în prezent de o popularitate uriașă.

Istoria ciclismului la Jocurile Olimpice

Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 au marcat sfârșitul unei tradiții olimpice remarcabile, prin faptul că au fost ultimele Jocuri care au inclus o competiție în tandem. În acel an, au avut loc două probe de ciclism pe șosea și alte cinci probe pe pistă. Acest lucru s-a schimbat în 1984, odată cu prima probă olimpică de ciclism feminin. Aceasta a fost sub forma unei curse individuale pe șosea, care a inclus o serie de curse și rezultate deosebite, competiția fiind câștigată de Connie Carpenter.

De-a lungul anilor, Jocurile Olimpice au evidențiat evoluția tehnologiei pe care națiunile au folosit-o în încercarea de a obține un avantaj în fața rivalilor. La Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988, a ieșit în evidență bicicleta FES folosită de echipa Germaniei de Vest. Conceptul a avut roata din față mai mică, cu rolul de a sporii aerodinamica bicicletei. La acele Jocuri de vară a participat și remarcabila Christa Luding-Rothenburger. Aceasta, pe lângă faptul că era o biciclistă de top, era și patinatoare de viteză. Christa a obținut o medalie de argint la Seul. Anterior câștigase două medalii, la începutul aceluiași an, la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Calgary. Devenind astfel singurul atlet care a câștigat o medalie la ambele versiuni ale Jocurilor Olimpice în același an calendaristic.

Cele două forme diferite de ciclism

Sportul ciclismului a câștigat teren printre fanii și entuziaștii sportului din Marea Britanie în ultimii ani.  Există, de asemenea, o tendință în creștere a fanilor pariurilor sportive care își încearcă norocul la evenimentele cicliste prin intermediul site-urilor de pariuri online, în special în perioada competițiilor majore de ciclism. Foarte mulți fani plasează adesea pariuri online pe cicliștii lor favoriți în timpul competițiilor importante, ceea ce se dovedește a fi o modalitate populară pentru entuziaști de a se cufunda în acest sport.

Cele două forme diferite de ciclism olimpic includ cursele pe pistă și cursele pe șosea. Ambele implică utilizarea unei biciclete ușoare pe suprafețe dure, fiind incredibil de solicitante. Prin urmare fiecare ciclist are nevoi de strategii diferite pentru a performa. Ciclismul pe pistă este un sport aproape complet diferit de ciclismul pe șosea, primul punând adesea accentul pe viteza și forța explozivă. Iar cel de-al doilea se bazează pe tipul de rezistență și conștiință tactică fiind atuu-uri importante în evenimente majore precum Turul Franței.

În prezent, ciclismul pe pistă conține 12 evenimente diferite în cadrul Jocurilor Olimpice de vară. Cu toate acestea a existat o gamă largă de evenimente diferite de-a lungul anilor. Cu tot felul de formate inventive, cu echipe, duo-uri și individualități. Marea Britanie are un palmares impresionant în lumea ciclismului pe pistă. Astfel, este liderul tuturor timpurilor cu 36 de medalii olimpice de aur. Echipa GB a fost, din nou, printre medaliați la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020, câștigând trei medalii de argint și una de bronz.

Statele care au dominat lumea ciclismului modern

Programul cursei pe șosea este mai scurt, cu doar patru probe: cursa pe șosea și contratimpul, pentru bărbați și femei. Olanda conduce la numărul medaliilor olimpice la cursa pe șosea, Annemiek van Vleuten fiind dominantă la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020, câștigând aurul la contratimp și argintul la cursa pe șosea.

Recenta dominație a Marii Britanii în probele de curse pe pistă poate fi urmărită până la Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona. Atunci Chris Boardman a cucerit prima medalie de aur britanică la ciclism din ultimii 72 de ani. Boardman a captat imaginația publicului cu un nou model extraordinar de bicicletă, creat în colaborare cu compania auto Lotus, care a anunțat începutul unei noi ere a construcției de biciclete și a popularității ciclismului în Marea Britanie.

La începutul secolului, ciclismul pe pistă a atras, de asemenea, atenția în Statele Unite, fiind unul dintre cele mai populare sporturi pentru spectatorii din țară. Evenimentele atrăgeau mulțimi de celebrități care umpleau Stadionul Chicago și Madison Square Garden din New York. Cu toate acestea, la sfârșitul anilor 1930 și 1940, ciclismul pe pistă a căzut în dizgrație. Ca urmare, sute de velodromuri au fost demolate.

Inaugurarea Turului Franței

Dezvoltarea ciclismului ca sport popular în Europa a început în anii 1890, odată cu îmbunătățirea condițiilor rutiere. Astfel au fost introduse curse în Italia, Spania și Țările de Jos. În 1903 a fost inaugurat Turul Franței, o competiție de 21 de zile, care a continuat de atunci în fiecare an, cu excepția Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. Imediat după această cursă principală se află marile tururi de trei săptămâni din Italia și Spania.

Cursele rutiere europene au fost sponsorizate de producătorii de biciclete până la sfârșitul anilor 1920. Tot atunci au fost introduse echipele naționale și regionale. Sponsorii comerciali au revenit după cel de-al Doilea Război Mondial.

Odată cu dispariția producătorilor de biciclete, echipele au început să apeleze la diverși sponsori, inclusiv producători de automobile, companii de asigurări și bănci. Sezonul curselor profesioniste pe șosea se întinde pe o durată de 120 de zile de competiție. Acestea fiind repartizate pe parcursul a opt luni. În prezent, peste 7 milioane de oameni folosesc bicicleta, iar plăcerea de a pedala promite să continue să susțină succesul nostru olimpic în aceste evenimente.