Istoria tirului cu arcul la Jocurile Olimpice este împărțită în două perioade: era timpurie și era modernă. Sportul a figurat în programul Jocurilor Olimpice din 1900, 1904, 1908 și 1920, în timpul erei timpurii.

De asemenea, a fost unul dintre primele sporturi în care au fost organizate probe feminine, în 1904. Formatele de concurs erau inconsecvente, adesea bazate pe reguli locale, iar tirul cu arcul a fost ulterior eliminat din program. World Archery a fost înființată în 1931, cu scopul de a reveni la Jocurile Olimpice.

Tirul cu arcul a revenit la Jocurile Olimpice

Tirul cu arcul a revenit la Jocurile Olimpice în 1972 și a rămas în program de atunci. În această eră modernă, formatul competiției a evoluat către meciuri captivante. Între 1972 și 1984 s-au acordat două medalii de aur pentru probele individuale. În 1988, au fost adăugate probele pe echipe. Proba de echipă mixtă a fost adăugată pentru 2020, aducând numărul total de titluri de campion olimpic disponibile în competițiile de tir cu arcul la cinci.

În prezent, 64 de bărbați și 64 de femei concurează la Jocurile Olimpice în probele de tir cu arcul la țintă cu arc recurent. Campionii olimpici în exercițiu sunt coreeni Ku Bonchan și Chang Hye Jin. Începând din 2004, competițiile de tir cu arcul de la Jocurile Olimpice s-au desfășurat adesea în locații emblematice precum stadionul Panathinaikos (2004), Lord's Cricket Ground (2012) și Sambodromo (2016).

Cel mai medaliat campion olimpic

Belgianul Hubert van Innis este cel mai titrat campion olimpic la tir cu arcul, inclusiv în era modernă, cu șase medalii de aur și trei de argint la Jocurile Olimpice din 1900 și 1920. Kim Soo-Nyung din Coreea este, de asemenea, cel mai titrat olimpic la tir cu arcul în era modernă, cu patru medalii de aur, una de argint și una de bronz la Jocurile Olimpice din 1988, 1992 și 2000.

Darrell Pace din SUA este singurul arcaș care a câștigat de două ori proba individuală. El a cucerit medaliile de aur la Jocurile Olimpice de la Montreal 1976 și Los Angeles 1984.

Coreea este țara cu cel mai mare succes la tir cu arcul la Jocurile Olimpice. Națiunea și-a făcut debutul în competiția olimpică de tir cu arcul la Los Angeles 1984 și de atunci a acumulat 23 de medalii de aur, nouă de argint și șapte de bronz, pentru un total de 39 de medalii. Echipa feminină a Coreei nu au pierdut niciodată proba pe echipe în cele opt ediții care au avut loc începând din 1988.

Coreea a câștigat toate cele patru medalii de aur pentru prima dată la Jocurile Olimpice de la Rio 2016. Sunt folosite arcuri de tip recurve

Arcașa Neroli Fairhall din Noua Zeelandă a devenit prima atletă paraplegică care a concurat în orice sport la Jocurile Olimpice în 1984.

Arcașii de la Jocurile Olimpice folosesc arcuri recurente și concurează în disciplina tir cu arcul la țintă. Competiția cuprinde probe individuale, pe echipe mixte și pe echipe. O echipă mixtă este formată din doi arcași, un bărbat și o femeie, care trag în aceeași categorie, cu același arc. O echipă este formată din trei arcași de același sex care trag în aceeași categorie, cu același arc. Națiunile trebuie să se califice pentru o cotă de locuri. Pot concura maximum 128 de sportivi, 64 de bărbați și 64 de femei. Locurile se obțin în cadrul evenimentelor de calificare mondiale și al evenimentelor de calificare continentale. Un număr redus de locuri sunt atribuite prin sistemul universalității, care asigură participarea țărilor în curs de dezvoltare din domeniul tirului cu arcul, iar câmpul de competiție rămâne divers. Fiecare țară poate trimite la Jocurile Olimpice maximum trei bărbați și trei femei.

Ce presupun probele tirului cu arcul

Arcașii trag pe o distanță de 70 de metri la ținte cu diametrul de 122 de centimetri, cu scopul de a lovi un inel de 10 care măsoară doar 12,2 centimetri în diametru. Faza de calificare a competiției, care constă în 72 de săgeți trase pentru un punctaj total, îi pregătește pe arcași pentru faza meciurilor.

Arcașii și echipele trag în grupe cap la cap, în care câștigătorul fiecărui meci avansează, iar învinsul este eliminat până la încoronarea unui campion.

Tirul cu arcul este practica de a folosi un arc pentru a trage săgeți. Cuvântul provine din latinescul arcus, care înseamnă „arc". Din punct de vedere istoric, tirul cu arcul a fost utilizat pentru vânătoare și luptă, fiind inventat la sfârșitul paleoliticului sau începutul mezoliticului. Cele mai vechi urme de tir cu arcul descoperite în Europa datează din jurul anului 10 000 î.Hr., în timp ce dovezile din Asia datează inventarea arcului chiar mai devreme. În epoca modernă, tirul cu arcul este în primul rând un sport competitiv și o activitate recreativă. Deși formatul s-a schimbat, principiile de precizie, concentrare, control și repetiție rămân aceleași. Tirul cu arcul a participat la Jocurile Olimpice la începutul anilor 1900 și s-a alăturat permanent programului în 1972.

Un sport de precizie și îndemânare

Ca sport, tirul cu arcul este accesibil unei game largi de persoane, indiferent de vârstă, sex sau capacitate. Este o pasiune răspândită atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Tirul cu arcul este, de asemenea, unul dintre puținele sporturi care poate fi practicat în condiții de egalitate de către sportivii apți de muncă și cei cu deficiențe.

World Archery este federația internațională responsabilă pentru reglementarea, dezvoltarea și promovarea sportului tir cu arcul. Aceasta publică un regulament oficial, menține clasamentele mondiale și organizează evenimente majore, inclusiv Campionatele Mondiale de Tir cu Arcul, Cupa Mondială de Tir cu Arcul și Seria Mondială de Tir cu Arcul în Sală.

Arcașii moderni folosesc echipamente care respectă categoriile oficiale de competiție. Categoria utilizată la Jocurile Olimpice este arcul recurent. Arcul compus este, de asemenea, inclus în principalele evenimente organizate de World Archery.

Cele mai populare discipline 

Arcașii practică și concurează în diferite discipline ale acestui sport. Disciplina utilizată la Jocurile Olimpice, Jocurile Paralimpice, Campionatele Mondiale de Tir cu Arcul și Cupa Mondială de Tir cu Arcul este tirul cu arcul la țintă, în cadrul căruia arcașii trag la ținte circulare fixe, amplasate la distanțe fixe. Disciplinele de tir cu arcul în sală, tir cu arcul de câmp și tir cu arcul 3D sunt, de asemenea, populare.

Mai mult de 160 de țări din întreaga lume au federații naționale afiliate la World Archery. Aceste federații sunt responsabile pentru organizarea, reglementarea și promovarea sportului în țările lor. Majoritatea gestionează un sistem de cluburi sau poligoane care oferă un loc sigur, antrenori instruiți și echipamentul necesar pentru ca oamenii să înceapă tirul cu arcul.