Moromeții, partea nevăzută a scrierii celebrului roman. Marin Preda a creat propriul „țăran” român, inspirându-se din realitate.

Toată lumea care a citit Moromeții a visat să ajungă măcar o dată la Siliștea-Gumești, Teleorman ca să vadă locurile descrise în romanul Moromeții. Filmele regizate de Stere Gulea, unul la finalul anilo 80 ai secolului XX, celălat în al doilea deceniu al secolului XXI au amplificat și ele dorința. Dar, nu doar Siliștea Gumești a fost sursa de inspirație a volumelor romanului, apărute în 1955 și 1967.

Moromeții, volumul I, inspirat de Siliștea Gumești, filmat la Talpa

Comuna Siliștea Gumești cum îi spune numele, Siliște, Seliște  a fost o proprietate funciară nelocuită, acolo ajungând să trăiască țărani împroprietăriți, probabil după reforma de la 1864. Marin Preda a fost fiul Joiței Preda și al lui Tudor Călărașu. A purtat numele mamei pentru că părinții trăiau fără cununie civilă fiindcă Joița fusese văduvă de război și ar fi pierdut beneficiile, puține, dar eficiente în acele vremuri.

Marin Preda a scris romanul mai mult ca un mijloc de relaxare. Dacă marea scriitoare Aurora Cornu nu i l-ar fi găsit în sertar, mă refer la volumul I, „Moromeții” n-ar fi apărut niciodată. În 1955, era epoca de tranziție de la stalinism la independența față de URSS (1953-1964). Marin Preda proiectează acțiunea prin 1936, când el era elev la școala din sat, dorind să ajungă învățător.

Atunci când s-a ales cadrul de filmare, Stere Gulea a ales satul Talpa. Siliștea Gumești era în nord-vestul județului Teleorman, foarte aproape de granița cu Argeșul (de asta siliștenii mergeau „la munte” cu porumb, iar Bucureștiul era un vis pentru mulți). Talpa este la sud-est de Siliștea, ceva mai spre centrul județului. Așadar, în Siliștea Gumești, casa lui Marin Preda arată altfel decât cea din film.

Moromeții II, inspirat de un alt sat, din Bărăgan. Controverse privind realitățile din roman

În 1967, când apare Moromeții II, Marin Preda are 45 de ani, nu 33 cât avea în 1955. Este scriitor apreciat, are o ascensiune. Regimul comunist căuta să se deschidă spre Apus și să critice regimul stalinist al lui Dej. Așa se explică de ce Marin Preda scoate la iveală radicalismul unor activiști semi-analfabeți, luptele dintre vechii partizani ai partidelor istorice și comuniști. Numai că Marin Preda nu s-a dus la Siliștea să vadă cum era realitatea satului colectivizat. A ales, de data asta o localitate din Bărăgan. Așadar, scenele secerișului, campaniei din volumul II sunt inspirate de alt sat din Bărăgan, mult mai la Răsărit decât județul si satul copilăriei sale.

Filmul despre Volumul II este o sinteză a volumului din roman, căruia i se alipesc alte elemente din proza și publicistica lui Marin Preda. Filmul a fost foarte apreciat dar cine ar fi dorit să vadă respectarea acțiunii din roman ar fi avut o mare dezamăgire. Nici 30% din acțiunea volumului nu e din Moromeții II. Aproape că se vede influența romanului Viața ca o pradă.

În plus, sătenii au spus că Marin Preda o cam rărise cu venirea prin sat după ce „ajunsese mare pe la București” și mulți țărani, modelele celor din roman erau supărați că „li se cam încurcase biografia” reală în roman. Așadar, Marin Preda nu era prea iubit de consăteni. Apare în volumul II un țăran ajuns general. Evident, este o referire certă la Marin Dragnea, generalul care l-a protejat pe Marin Preda și care s-a ocupat mai târziu și de funeralii. Prizonier pe Frontul de Est, Marin Dragnea s-a întors cu una din diviziile românești create de sovietici (Tudor Vladimirescu), a avansat în ierarhia militară și a răspuns de Comitetul Olimpic Român. Era mai mic cu un an decât scriitorul.

Marin Preda, inspirat de William Faulkner și James Joyce

Marin Preda a citit cât putea citi un tânăr în vremurile tulburi. Se știe că prin București, mult timp, se plimba cu tramvaiul de la Gara de Nord spre Obor, fiindcă era mai ieftin să iei abonament la tramvai decât să plătești o odaie încălzită iarna. Stătea și pe la unul din frații săi, în mica garsonieră de lângă blocul interbelic pe care scria Jawohk (Jamol cum apare în roman). Proza lui William Faulkner l-a inspirat pe Marin Preda. Așadar, originalul țăran român era portretizat prin tehnică literară occidentală. Irlandezul James Joyce fusese un model pentru americanul Faulkner, Faulkner priminid Nobelul pentru literatură în 1949. Indirect, Joyce a devenit model și pentru Marin Preda.

Așadar, Marin Preda a creat țăranul „răgățean” interbelic, așa cum Rebreanu crease țăranul romând din Ardealul finalului de veac XIX, apoi țăranul răgățean de la 1907. Marin Preda a mers și el mai departe, creionând „țăranul opozant al colectivizării” și „țăranul colectivizat”. Numai că posteritatea lui Marin Preda a fost mai mare decât popularitatea printre ai lui în timpul vieții sale. Ori, bineînțeles, acesta este visul unui scriitor...să aibă posteritate. Ori, Marin Preda, la 44 de ani de la moartea sa subită este un scriitor mare, canonic. Nu poți să faci o analiză a țăranului român fără să citești Marin Preda!

Sursa foto: Wikipedia