România. Doar 1% din emisiile globale au un preț suficient de ridicat pentru a îndeplini obiectivul de temperatură al Acordului de la Paris în 2024.

Acest grafic, creat în parteneriat cu National Public Utilities Council, prezintă prețurile carbonului în întreaga lume, folosind date de la Banca Mondială.

Să începem prin a analiza ce este și cum funcționează stabilirea prețului carbonului.

Cum se stabilește prețul carbonului?

Stabilirea prețului carbonului este o strategie de mediu menită să reducă emisiile de gaze cu efect de seră prin atribuirea unui cost monetar emisiilor de carbon.

Cele mai comune tipuri de stabilire a prețului carbonului sunt sistemele de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și taxele pe carbon. Primul stabilește o limită globală a emisiilor și alocă permise pentru comercializare, în timp ce al doilea impune o taxă pe emisii pentru a crește costul acestora și a stimula reducerea emisiilor.

Potrivit Băncii Mondiale, Finlanda și Polonia au fost primele țări care au pus în aplicare un preț federal al carbonului în 1990. Pe de altă parte, cele mai recente țări au fost Australia, Ungaria și Indonezia, care au implementat prețul carbonului în 2023.

Prețurile carbonului, pe regiuni

În 2017, Carbon Pricing Leadership Coalition a sugerat că prețurile carbonului ar trebui să varieze între 50 și 100 de dolari/tCO2 până în 2030, pentru a îndeplini obiectivul privind temperatura din Acordul de la Paris privind schimbările climatice.

În 2024, prețul mediu global al carbonului este de 32 $/tCO2 - cu 18 $ mai puțin decât minimul necesar în șase ani.

Prețul carbonului variază semnificativ de la o regiune la alta. Europa și Asia Centrală au cel mai mare număr de inițiative de stabilire a prețurilor dintre toate celelalte regiuni ale lumii, cu un preț mediu de 50 $/tCO2.

În SUA și Canada, prețul mediu este puțin mai mic, de 48 de dolari pe tonă, cu 16 inițiative în vigoare. Abordarea din America de Nord este caracterizată atât de sisteme federale, cât și de sisteme statale/provinciale, inclusiv sisteme notabile, cum ar fi sistemul federal de stabilire a prețului carbonului din Canada și Inițiativa regională privind gazele cu efect de seră din Statele Unite. Sistemul ETS al Uniunii Europene a fost introdus în 2005. Inițiativa a condus la o scădere cu 16% a emisiilor acoperite între 2022 și 2023 și a generat 47 de miliarde de dolari. Mai multe țări membre ale UE au implementat, de asemenea, propriile mecanisme de stabilire a prețului carbonului pentru a aborda sectoare care nu intră în domeniul de aplicare al EU ETS sau pentru a genera venituri interne.

Cea mai mare taxă pe carbon

Deși există eforturi notabile în Europa, Asia Centrală și America de Nord, cea mai mare taxă pe carbon din lume aparține Uruguayului, cu 167 USD/tCO2. Potrivit Băncii Mondiale, PIB-ul pe cap de locuitor al Uruguayului este de 20 795 de dolari, ceea ce este semnificativ mai mic decât al altor țări care au stabilit prețuri pentru carbon în conformitate cu Acordul de la Paris.

În ciuda acestor inițiative diferite, prețul mediu global al carbonului este încă departe de nivelurile probabil necesare pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, subliniind necesitatea potențială a unei adoptări mai solide și mai răspândite a tarifării carbonului pentru a stimula acțiuni semnificative în domeniul climei, potrivit Visual Capitalist.