La cinci ani de la ultima sa călătorie în Europa, Xi Jinping a vizitat Franța, Serbia și Ungaria. În urmă cu câteva săptămâni, a primit la Beijing - pentru a doua oară într-un an și jumătate - vizita cancelarului german Olaf Scholz. Dacă, printr-un exercițiu geopolitic virtual, excludem Serbia pentru că nu face parte dintr-un cadru organizațional continental, este vorba de state care, de-a lungul vremii și dincolo de aparențe -  mai ales în ultimul deceniu - s-au situat pe poziții cu incidență asupra stabilității relației transatlantice și chiar a unității europene.

Obiectivele europene ale liderului chinez

Aș aborda subiectul legat de vizită identificând trei obiective principale ale președintelui Chinei în cadrul deplasării sale pe Vechiul Continent.

În primul rând, este vorba de relansarea proiecției geopolitice a Marelui Dragon asupra Europei în noile condiții apărute după pandemie și în contextul crizelor determinate de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.

În al doilea rând, după consolidarea relației cu Germania, acum este rândul Franței - cu Macron ar fi a doua întâlnire într-un an - element cheie al matricei care adună la un loc coordonatele viitorului joc al Chinei în Europa. Italia a fost exclusă din periplul european al lui Xi Jinping pentru că guvernul Meloni - Beijingul susține că la indicație directă americană - nu a mai reînnoit acordul bilateral de asociere la Drumul Mătăsii (Belt & Road Initiative-BRi), semnat cu mare pompă de guvernul Conte în 2019. Cu multă precauție, Berlinul și Parisul au evitat un astfel de acord.

Pentru conducerea chineză este important ca aceste două state să nu fie componente centrale ale strategiei Washingtonului de blocare a progresului tehnologic al Chinei  și de redefinire a sistemului schimburilor comerciale între Occident și Beijing, în favoarea primului.

În al treilea rând, este vorba de consolidarea ,,coloanei europene’’ a Drumului Mătăsii formată din ,,tandemul Serbia-Ungaria’’, un adevărat ,,cap de pod’’ al prezenței chineze pe continent, căreia i se adaugă o nouă valență, de neînchipuit atunci când chinezii au elaborat strategia de extindere a influenței lor în centrul continentului nostru. Vorbim aici de reconstrucția Ucrainei. Magistrala Belgrad-Budapesta ar putea reprezenta vectorul material al participării Beijingului la imensul proces de reconstrucție a țării vecine. Asupra acestor aspecte voi reveni mai jos.

Despre competiții și competitori…prieteni

În cadrul unei competiții, dacă reușești să câștigi prietenia aliaților rivalului tău ai putea să le slăbești tovărășia  și să ieși învingător. Mai ales dacă unii dintre ei îți fac cu ochiul. Napoleon s-a războit cu toți prietenii Angliei de pe continent și până la urmă a pierdut, după ce a fost învins de cel mai puternic: Rusia. Strategia lui Xi are ceva din modelul napoleonian dar aplicat în sens invers. El caută prietenia, nu se războiește.  Cel puțin în Europa, este ,,soft’’. Prieteniile se construiesc și se mențin. În Asia de sud-est nu este așa. Acolo procedează ,,asiatic’’. Adică, agresiv.

Competitorul de care vorbeam mai sus nu are nevoie de prezentare. Toată lumea știe că cei mai buni prieteni ai Americii sunt în Europa. Știe și Xi Jinping, însă mai știe ceva: războiul din Ucraina a determinat o creștere a unității transatlantice și a coeziunii europene dar a evidențiat contrapozițiția Germaniei și în subsidiar a Franței, în contextul relațiilor Occidentului cu China.

Macron-preferatul lui Xi, Scholz, din… obligație

Ecuația complexă a raporturilor economice ale Beijingului cu principalele state UE va genera o relativă consolidare a relației politice reducând din impactul acelui de-risking despre care Ursula von der Leyen nu a mai pomenit la recenta  întâlnire ,,în trei’’ de la Palatul Elysèe. Dacă Olaf Scholz este interlocutorul obligatoriu al Chinei în Europa, Emmanuel Macron este cel preferat, chiar dacă forțat de împrejurări a revenit asupra unei caracterizări de acum cinci ani când aprecia că ,,NATO este în moarte clinică’’.

Mare bucurie atunci, la Moscova și la … Beijing. Macron s-a sucit din vina lui Putin și a sângeroasei sale aventuri ucraineane de care China nu avea nevoie și va fi nevoită să se implice în rezolvarea problemei, după cum au  discutat Xi și Emmanuel, în Pirinei.  Ca de obicei, liderul chinez nu a venit cu promisiuni clare, însă a amintit planul de pace, în 12 puncte, propus de China în 2023, pentru incheierea conflictului.

De la Ciu Enlai încoace, pentru chinezi, Franța dă tonul în Europa

Xi Jinping a apreciat constant inițiativele Franței de consolidare a autonomiei strategice europene care, în viziunea Beijingului, înseamnă o distanțare de politica externă a Americii. De altfel, menționarea numelui lui Charles De Gaulle - mare ,,prieten’’ al Statelor Unite - în discursul ținut la Paris ar trebui interpretată în această cheie.

Nu întâmplător, media oficiale ale Marelui Dragon l-au caracterizat pe Macron - și acum și anul trecut, în timpul vizitei sale de stat în China - drept ,,adevăratul interlocutor european al Beijingului’’. Se știe că în cadrul întâlnirii de la Elysèe, președintele francez a lăsat inițiativa doamnei Ursula - mai ales pe subiectele controversate privind relațiile Uniunii Europene cu China pe segmentul economic, iar cele constructive, mai plăcute au fost abordate în timpul vizitei private în sud. Domnul Macron știe să-și facă prieteni chiar dacă în politică, de cele mai multe ori, prietenia nu prea contează. Dar de câteva ori, da.

Serbia, marele prieten al Chinei…

Nu m-aș opri prea mult asupra vizitei de 22 de ore în Serbia, țară devenită principalul hub al Chinei în Europa cu investiții majore în industria grea, minerit, sănatate, infrastructură rutieră și feroviară - magistrala de mare viteză Belgrad-Budapesta, mereu menționată - și în industria de apărare. Nu cred că sârbii aveau nevoie ca cineva să le demonstreze ,,mentalitatea agresivă, de Război Rece, a NATO’’ cum se exprima un oficial de peste Dunăre.

Dar când un lider planetar vine special la Belgrad , iar semnalul este transmis lumii întregi, simbolistica unui eveniment de acum 25 de ani, reluată în 2024, evidențiază substanța legăturilor dintre țara acelui lider și Belgrad. Modul în care subiectele au fost abordate în cadrul discuțiilor Vucic-Jinping - raporturile economice, politice și militare, Kosovo, Taiwanul - au demonstrat și reticențele liderului sârb în fața parcursului de aderare la Uniunea Europeană și chiar capacitatea sa de armonizare a intereselor naționale între est și vest. În ultimii doi ani, Vucic a făcut un gen de echilibristică - ca exercițiile ,,la trapez’’ dar cu plasă chinezească - pentru a nu deveni un paria al Europei, opunându-se sancțiunilor impuse Moscovei. Parțial, i-a reușit.

Și Ungaria ... Calul Troian

Ungaria a fost primul stat membru UE care a aderat la Drumul mătăsii-BRi. Este ,,poarta de intrare’’ - din spate, însă - a Beijingului în inima Europei cu extensii infrastructurale spre est - Ucraina și spre vest - UE. Cele 18 acorduri semnate în contextul vizitei lui Xi Jinping la Budapesta vor permite Chinei să extindă infrastructura Ungariei începând cu regiunile adiacente Budapestei, utilizând tehnologie de ultimă oră. În plus, Marele Dragon va produce baterii și autovehicule electrice în Ungaria, adică în UE - uzinele aparțin marilor grupuri industriale CATL, Great Wall Motors și BYD, cu capital majoritar de stat - fără a se teme prea mult de investigațiile și contramăsurile Comisiei de la Bruxelles.

Calea ferată Belgrad-Budapesta va fi elementul-cheie al unei magistrale de transport care va conecta portul grecesc Pireu - achiziționat de grupul chinez COSCO - cu cele două capitale, existând posibilitatea extinderii spre Ucraina. Intră aici în calcul transformarea Ungariei și Serbiei într-un gen de ,,platformă de sprijin’’ a Chinei atunci când se va pune problema reconstrucției Ucrainei. Este vorba de o competiție pe care Beijingul nu-și poate permite să o piardă.

Scurtă concluzie

În comparație cu vizita din 2019, în 2024 Xi Jinping a găsit o altă Europă. Aparent este mai unită dar în realitate este obosită de crizele care s-au succedat în toți acești ani. În discuțiile din martie cu Scholz și acum cu Macron, Orban și chiar cu von der Leyen, s-a convins că ,,identitatea europeană’’ este dublată constant de o identitate națională. Ultima o depășește pe prima iar acest lucru nu poate decât să-l bucure pe interlocutorul chinez.